Vulturul de mare se întoarce…

Traian Băsescu este fără îndoială un luptător. Cariera lui politică de până acum a dovedit-o cu prisosință. Parcursul lui vertiginos, priza lui la un anumit electorat nu exclud întoarcerea vulturului de mare pe scena noastră politică atât de confuză încă. Mărturisesc că nu sunt un fan al fostului președinte, însă nu pot să ascund că aștept de prea multă vreme un reviriment pe partea dreptei românești. Or, pentru asta este nevoie de o personalitate puternică pentru că românul de rând nu a depășit încă etapa opțiunii politice către un ins charismatic, genul tardiv de erou providențial care să promoveze totodată și un partid mai credibil, fiindcă partidele spectrului politic cu care ne confruntăm speranțele de un sfert de veac au capotat lamentabil într-un gen autohton de implozie morală.

În plus, criza personalităților politice mai vechi pare să se prelungească încă în vestibulul DNA. Dosarele lui Traian Băsescu ajunse în instanțele Justiției nu sunt de natură să-l trimită în retragere tot așa cum nu l-au îngenunchiat nici evenimentele cu care s-a confruntat în timpul celor două mandate ale sale de președinte. Un președinte destul de vocal, jucător ‒ după cum i-a fost calificat primul mandat, Traian Băsescu întreține un spectacol politic adesea mediocru, dar este o prezență captivantă pentru un segment important din electorat, ceea ce îi dă curajul să o ia de la cap, iată, venind în fruntea PMP, partid care a reușit și cu Elena Udrea la timonă un scor onorabil la prezidențialele din 2014. Așa cum însuși a anunțat, și nimeni nu se mai îndoiește de asta, Traian Băsescu va fi din fruntea PMP o prezență incomodă pentru mulți, un censor morum, un arbitru atent și nepărtinitor. Iar pentru asta se pare că are destulă vlagă pentru încă multă vreme. Și apoi nu putem să neglijăm că românii, ușor de pendulat între o extremă și alta, au, în condiții speciale, o anumită înclinație către reabilitări concesive mai ales când au dezamăgiri pe partea unor așteptări, dinspre noile oferte și dinspre cea de a doua alternativă.

Pe de altă parte, lupii tineri ai PSD nu se dovedesc în stare să întemeieze formule durabile la vârf și rămân vulnerabili tocmai pe laturi esențiale. Iată, de pildă, eșuarea formulei Ponta nu promite reabilitări de durată și promovează în schimb impetuozități ce se cer examinate atent, apoi confirmate în timp. Liviu Dragnea, după eșecul reformei administrativ- teritoriale, reținut în contul său până și de unii observatori politici, se arată mai interesat să avanseze și să suțină o Lege privind promovarea demnității umane și a toleranței față de diferențele de grup decât o lege reparatorie pentru asigurarea votului celor din diaspora, așteptata Lege a votului prin corespondență. Amânarea acesteia, după cum vizibil se intenționează, va face ca și la alegerile de anul viitor românii din afară să nu poată să-și exprime votul nestânjenit, știută fiind de fapt opțiunea majorității acestora; aceea care l-a adus pe Klaus Iohannis la Cotroceni. Traian Băsescu, în postura de fost președinte, ar fi o voce doar de comentator politic, primit pe posturile de televiziune pentru că ar mai avea câte ceva de spus și, oricum, face rating.

În fruntea unui patid nou, așa cum este PMP, cuvântul lui, într-o primă analiză, dă vigoare partidului până în momentul în care ar începe să-l umbrească și asta s-ar întâmpla doar când ar prejudicia imaginea unor tineri în plină afirmare. Băsescu știe asta, tot așa de bine cum știe că el nu mai poate face o altă carieră politică. Nici pe cea de până acum nu o mai poate continua; aceasta a atins apogeul în cele două mandate de președinte, cu care s-a și încheiat ca atare. Revenirea lui Băsescu e doar una simptomatică, conjuncturală, bivalentă: el are destule de dat partidului, iar partidul îi asigură în schimb tribuna politică de care iată că încă are nevoie. Postura lui în fruntea PMP ar fi una de avangardă, dar în scurtă vreme competiția în care se înscrie partidul îl va obliga pe mentor să facă un pas lateral ca să poată să-și promoveze elitele, ofertele. Vulturul de mare va trebui să accepte statutul de șoim de vânătoare. Este totuși și un risc: acela ca Traian Băsescu să pretindă celui pe care-l va modela să-i copieze modelul, nu doar rețeta. El va trebui, la momentul oportun, să accepte postura de suporter lasându-și învățăceii în competiție după inițiativele lor și cu girul lui. Tocmai lucrurile acestea nu se pot întâmpla și în PSD-ul lui Ion Iliescu, ajuns acum PSD-ul lui Liviu Nicolae Dragnea.

Conducătorii mai noi ai stângii sunt din ce în ce mai posesivi, cu înclinații conflictuale subtile, strategi ai ipocriziei și ai demagogiilor imprevizibile, capabili să se vâneze și să aștepte îndelung până la momentul cel mai favorabil. Pe acest fond, Traian Băsescu simte că lipsește ceva. Și, după o logică elementară, în lipsă de altceva, el se vede încă util.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*