A murit condeiu-n călimară!
Și penița, ruginită este…
Se mai scrie ca odinioară,
Mai suntem în lumea de poveste?
Pana cea de gâscă, din vechime,
În cerneală sfântă înmuiată
Mari idei de aur, puse-n rime
A înscris în versuri, altădată…
Dar acum, penița-chiar de aur,
Mai produce oare, vreun miraj,
Să cuprindă-n pagini un tezaur
Ori „de gâscă” e al ei mesaj?
Azi, citești rănită poezie
Litere-s mâncate, sau băute
Albul vers, pe taste-n agonie
Ros de aritmie, surd și mut e
……………………………………….
Poezia poate fi salvată
(Sfat ne-a dat Jean Jacque Rousseau, o dată:
„La natură, înapoi” – pe dată!)
Să urmăm vestita lui butadă…
Lasă un răspuns