In memoriam: Preot Gheorghe Iorgovan

Biserica de la Malovăț datează de la 1900. Înaintea ei a existat o alta, construită din piatră, situată în partea de sud a actualei biserici. Pe peretele de apus al pronaosului bisericii, de-o parte și de alta a intrării, sunt pictate chipurile preotului Gheorghe Iorgovan și al preotesei Stanca Iorgovan. Împreună cu locuitorii satului, ei au ctitorit actuala biserică. De pe o cruce din cimitirul satului am putut distinge două date importante din viața preotului Iorgovan: s-a născut în 1839 și a murit în 1899. Așadar, a trăit 60 de ani. Nu știm dacă era localnic, sau venise în Malovăț din altă parte. Având, însă, în vedere că și azi sunt mai multe familii cu numele Iorgovan, e posibil ca Părintele Gheorghe să fi fost născut și crescut în Malovăț. Oricum, după felul cum ni-l arată pictura din biserică, arăta mult mai bătrân la cei șaizeci ai săi.

Biserica n-a fost făcută ușor. Malovicenii au vrut să facă lucru cât mai trainic. Asta mai ales că în zonă erau alunecări de teren, care afectau repede orice clădire. La sfârșitul secolului al XIX-lea, când s-a construit biserica, nu era cunoscută tehnica betonului armat. Tocmai de aceea, zidul bisericii a fost construit, până deasupra pământului, din bulgări de piatră. Temelia a fost săpată la 2,40 m adâncime, ca să fie cât mai sigură. De la suprafața pământului, zidăria a fost continuată cu cărămidă. După o însemnare făcută cu creionul pe spatele vechiului jeț arhieresc, biserica a fost construită de meșteri bănățeni, zidari și dulgheri. Pictura a fost executată de pictorul Dumitru Ionescu din București. Cheltuielile au fost imense pentru comunitatea destul de mică a satului Malovăț de la sfârșitul veacului al XIX-lea. Preotul Gheorghe Iorgovan a făcut eforturi mari ca să termine lucrarea. În tradiția satului se mai vorbește și azi, că peoteasa Stanca și-a vândut salba de aur, pe care o primise ca dotă de la părinți, iar banii i-a donat pentru a termina biserica. În pictura de la bisericii, preoteasa este încălțată în cizme roșii. Regretatul Hurduc Antonie din Malovăț își amintea că în copilărie a purtat acele cizme rămase de la preoteasa Stanca.

Preotul Ghorghe Iorgovan a murit în 1899, așa cum menționează inscripția de pe crucea sa. Biserica a fost sfințită în 1900, deci la un an după moartea celui ce inițiase și condusese lucrările. N-a avut parte să-și vadă lucrarea definitivată!

Au trecut cu mult peste o sută de ani de la moartea Preotului Gherghe Iorgovan, dar și azi sunt familii din sat, care-l trec în pomelnic pe el și pe preoteasa Stanca. Nu sunt neapărat din neamul Iorgovan. Au mai fost și alți preoți în Malovăț din 1900 până azi, dar pe nici unul nu-l găsesc în pomelnicele satului! Mai rar așa ceva! Actualele generații nu mai știu amănunte din viața acestui preot, dar el a rămas ca cel care și-a făcut un crez în viață din construcția unei biserici în satul Malovăț, cu prețul oricăror sacrificii. Efortul nu i-a fost ușor, dar a reușit. Poporul l-a răsplătit cu recunoștința lui, care, iată, trece dintr-un veac în altul.

Dumnezeu să-i răsplătească dragostea față de Casa lui Dumnezeu preotului Gheorghe Iorgovan și malovicenilor, care nu și-au uitat păstorul, așezându-i numele alături de părinți, moși, strămoși.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*