Îi urez Germaniei, de Ziua ei, să nu se mai viseze Reich!

Orice națiune tinde să repete momentul de glorie care a consacrat-o la potențialul său maxim. Poate de aceea cuvintele care definesc Germania sunt „Deutschland über alles”, cu trimitere la momentul în care această țară a dat foc Europei și lumii întregi și îi făcea să tremure pe oamenii de pe patru continente. De Ziua Germaniei, i-am urat să-și depășească acest vis și să nu se mai comporte în Europa ca un stăpân, după ce i s-a dat voie, acum 25 de ani, să se reunifice cu promisiunea că va fi un stat normal.

Între timp, decidenții Germaniei, în frunte cu Angela Merkel, au uitat de generozitatea celor care le-au îngăduit să redevină un stat unitar și au reînceput să viseze la stăpânirea Europei. Toate mijloacele economice și politice ale Germaniei sunt dedicate acestui scop. La ora actuală, Germania decide ce se întâmplă cu Grecia, cu imigranții, stabilește cotele obligatorii de musulmani, și, în general, ce se întâmplă cu Europa. De ce i se permite Berlinului o asemenea putere, având în vedere antecedentele sale nefericite?

O să ajungem să regretăm unificarea Germaniei? Nimeni, la această oră, nu îi mai ține piept. Franța o secondează timid și fără spirit critic. Restul statelor stau tremurând în fața lui Merkel din cauza slăbiciunii politicienilor care le conduc. Despre România nici nu are rost să vorbim. Băsescu s-a închinat la Merkel ca să-și salveze al doilea mandat, iar Iohannis nu are nevoie să facă plecăciuni: el a ajuns președinte doar ca să fie guvernatorul lui Merkel peste o provincie bună de muls.

Ultima picătură care a umplut paharul este iresponsabilitatea cu care Germania i-a invitat pe imigranți să vină în Europa pentru ca apoi să se sperie de afluxul de oameni și să-i împartă cu forța celor care nu doreau să-i primească. Nu au lipsit amenințările din partea politicienilor germani la adresa celor care se împotrivesc islamizării Europei. Merkel, în buna tradiție a Reich-ului, a insistat pe lângă Facebook să ia măsuri împotriva celor care comentează negativ pe rețeaua de socializare la adresa venirii musulmanilor. Pe când amenzile și arestările împotriva celor care contestă supremația politicii de diktat a Germaniei?

Așadar, Ziua Germaniei nu e una de bucurie, ci de înstristare, pentru că, în loc să-și ocupe locul cu modestie în rândul țărilor pe care le-a ocupat și le-a distrus, Germania vrea iarăși să fie „über alles”, după cum spune și imnul său de stat. Cât ne costă pe toți supremația Germaniei, vom vedea în curând. Cine a dat foc la lume o dată, e capabil să o facă din nou. De data aceasta nu în numele rasei superioare, ci în numele idealului de a fi țara superioară și supremă a Europei, statut la care Germania nu e în stare să renunțe.

Dar dacă Germania are nevoie de mână de lucru ieftină și de împrospătare demografică, așa cum oficialii săi au recunoscut, pentru a-și menține supremația economică – noua armă de cucerire, nu mai contează efectele secundare pe care le vor plăti ceilalți. Europa are peste 23 de milioane de șomeri, dar ei nu sunt interesanți pentru Germania pentru că sunt cetățeni europeni și au, teoretic măcar, drepturi. Imigranții par mai ușor de plătit. Mai ales că îi vom plăti noi toți, din toată Europa!

3 Responses to Îi urez Germaniei, de Ziua ei, să nu se mai viseze Reich!

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *