Decenii întregi i-am plătitit necunoscutului Vișinescu pensia… Fiecare dintre noi… Întâi părinții noștri, în alt regim, în tinerețile de pensionar ale aceștei vișine de putregai, dar, în ultimele decenii și jumătate, și noi. Acum, cu toții, îi vom achita și parte din sumele datorate ca daune materiale către victimile sale. Și vor plăti, poate, ca un blestem al rostogolirii vinovățiilor, și copii noștri…
„În solidar” cu acest torționar, și probabil și cu alți călăi ce urmează a fi dovediți, statul actual este pus de Justiție să achite pentru faptele dintr-un alt regim. Iar împreună cu statul, vom plăti și noi! Noi, contribuabilii unui stat mult prea ușor plus la plătă în numele a fel și fel de despăgubiri.
Și este total incorect! De ce să plătim NOI din sărăcia noastră pentru vinovățiile unui regim îngropat? Și poate că am face și acest lucru, din respect față de supraviețuitorii torționarilor, față de bătrânii care au avut atâtea de îndurat din cauza călăilor lor, am suporta din taxele și impozitele noastre pentru a sprijini bătrânețile acestor oameni, a victimelor torționarilor dovediți, dar ce facem dacă toată povestea scoaterii la lumină a torționarilor se va transforma, dintr-un act de restituire a adevărului, într-o vânătoare de vrăjitoare?
Dacă din graba de a pune coperți noi vechilor dosare se va trece peste filele lipsă? Sau peste golurile de memorie ale unora dintre victime? Pentru că a merge mai departe și a condamna oamenii, în lipsa unor dovezi certe, plusând doar pe amintirile victimelor și spre aplecarea de nuveliși a celor ce instrumentează aceată arheologie a durerii, va suna ilar pentru generațiile viitoare, cel puțin când acestea vor citi rechizitorii cu pasaje în care torționarii erau învinovățiți pentru că își obligau victimele „să se facă frați cu păienjenii”.
Sau dacă, mult mai grav, întreg procesul de deconspirare a torționarilor pensionari se va transforma într-o vânătoare de vrăjitoare gestionată de crima organizată a speculării a orice: de la dosarele de revoluționari la mega afacerile despăgubirilor fără număr.
Poate ne vom trezi și cu o nouă gestiune srl a vânzării „drepturilor litigioase” pentru recuperarea materială. Firme care să alerge în numele bătrânilor neputincioși, să dovedească noi și noi torționari pe seama cărora să se valideze dosarele de despăgubire. Căci, javrele mercantile vor profita! Așa cum au făcut-o de fiecare dată când statul a fost ofertat, mult prea ușor, la despăgubiri. Vom avea poate parte și de noi „ivanovici”, dar nu pentru tiparnița certificatelor de revoluționari, ci de torționari, și drepturi cuvenite victimelor.
Justiția a deschis o cale ce poate fi prea ușor năpădită de profitori. Căci, în astfel de ocazii, partea putredă a sistemului va funcționa perfect. Și va fi de ajuns ca, undeva, un judecător, corupt ori șantajabil, să decidă că nu doar directorii penitenciarelor în care s-au produs astfel de fapte au fost torționari. Ci și subordonații. Vinovați, nu-i așa?, pentru că au tăcut. Și nu au vorbit nici măcar în clipa în care puteau să o facă liber. Și când memoria le era mult mai vie…
În plus, obligând actualele instituții ale statului la plata „în solidar” cu torționarii, în calitatea acestora de angajați ai instituțiilor statului de dinainte, poate fi speculat ca o dovadă că, de fapt, regimul nu s-a schimbat. Și nici instituțiile. Și nici torționarii nu au dispărut, nu?
Poate vom înființa și un soi de fond „Solidaritatea” ori „Proprietatea”, pentru a plăti rapid „cuponiada” victimelor. Și nu atât a victimelor, oameni bolnavi și prea bătrâni pentru acest material întârziat, ci a „urmașilor” acestora.
Da, dovedirea torționarilor se impunea! Dar era suficientă afișarea publică a faptelor și a numelor torționarilor, condamnarea lor, inclusiv pecuniar. Iar victimelor trebuia să le fie recunoscute și omagiate public suferințele și asigurate compensații. Dar decizia de a acorda despăgubiri de ordinul zecilor de mii de euro și, mai ales, obligarea statului la plata în solidar cu torționarii deschide mult prea multe porți pentru șacalii care ar profita de orice.
Lasă un răspuns