Că Ungaria a devenit pașalîc pentru aproape 200 de ani nu este un blam grav pentru vecinii noștri. Trist este că nu au avut nicio reacție de nesupunere, de respingere a ocupației otomane. Iar când mai pui la socoteală și că Ungaria a fost eliberată de o armată străină și niciun maghiar nu s-a aflat printre luptătorii pentru eliberarea Ungariei chiar că te simți jenat de rușinea celuilalt…
Neplăcut este să constați că maghiarii suferă de o vrăjmășie neînduplecată față de români… De-a dreptul tembelă și fără leac!… La New York, la un an după prăbușirea turnurilor gemene, s-a organizat o ceremonie funerară și, printre altele, au fost arborate steagurile țărilor care au avut morți la WTC, printre ele aflându-se și tricolorul românesc. Steagurile au stat câteva zile, timp suficient pentru ca un bozgor neînfricat să găsească momentul în care, nevăzut de nimeni, să scrie pe steagul nostru „budos olah”!…
Bolnavi! Bolnavi și nefericiți! Îi compătimesc sincer. Am încercat să colaborez cu ei, în ideea că avem de făcut față acelorași pericole majore – globalizarea și celelalte. Nu se poate găsi limbaj comun! Pur și simplu nu ne iartă faptul că existăm și că suntem așa cum suntem!
Singurul lucru pe care ni-l pot face este să ne denigreze și să ne lovească pe la spate. Nu scapă nicio ocazie!
Am mai spus-o: idealul politic al Budapestei este să bage Ungaria slugă la stăpânul cel mai puternic… Asta dintotdeauna!… Suflete de slugi avem și la București, în ultimii 25 de ani au pus chiar monopol pe guvernare. Dar nu asta este regula la români!
Când se va afla adevărul despre „revoluția ungară din 1956” or să fie mulți români dezamăgiți! În 1956 au fost mulți studenți din România arestați pentru că s-au solidarizat cu revoluția ungară. Ar fi interesant să vedem numărul exact: câți au fost studenții maghiari din România care au sărit în sprijinul studenților din Ungaria! Nu mai vorbesc de numărul mic al maghiarilor care au făcut închisoare politică, ca anti-comuniști!
A fost vreun maghiar printre partizanii din munți?
Firește, au ungurii cu se lăuda și eu însumi i-am lăudat deseori și le-am luat apărarea când au fost acuzți pe nedrept! Repet: în speranța că vom putea colabora, naționaliștii români și naționaliștii unguri!… Nici vorbă! Sindromul Nicolae Bălcescu, de care nu ne vindecăm!
DE REFLECTAT!