În orașul Câmpina din judeţul Prahova şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii sale de cercetător al celor spirituale cel ce a fost Bogdan Petriceicu Haşdeu (1838 – 1907). Nu departe de lina imaginară a Paralelei 45, la peste 45 de metri altitudine de râul Prahova, pe o terasă dezvoltată între acesta şi râul Doftana, se desfăşoară oraşul Câmpina. Atestat documentar la începutul secolului al XVI-lea (1503), orașul Câmpina îşi leagă numele de existenţa primei schele petrolifere din ţară (1890) şi a celei dintâi rafinării de ţiţei din Europa (1895). Deasemenea, este oraşul unde în activitatea culturală este consemnată o parte din aportul marilor corifei români Nicolae Grigorescu şi Bogdan Petriceicu Haşdeu. Dacă despre renumitul pictor Nicolae Grigorescu casele de licitație sau colecțiile particulare nou create mai „glăsuiesc” în zilele noastre, despre cel ce a fost Bogdan Petriceicu Haşdeu, una dintre personalităţile ştiinţifice româneşti de formaţie enciclopedică nu se prea mai pomenește. Acest mare om de cultură a trecut printr-o mare zdruncinare a sufletului prin pierderea prematură a unicei sale fiice, poetă, graficiană şi pianistă talentată – fenomen unic al culturii româneşti – Iulia, cea care a murit la numai 19 ani (1869 – 1888). Această întâmplare îl va zdruncina sufleteşte pe cercetător şi-l va face să cadă pradă unor concepţii bizare, atrăgându-i și denumirea de „Magul de la Câmpina”.
Aflându-ne în Câmpina, învingem razele solare şi parcurgem Bulevardul Carol I (fost 23 August) care străbate oraşul de la sud către nord. După mulţimea de blocuri noi, şoseaua este însoţită în continuare de gospodării frumoase şi pare că se mai opreşte odată, însă, în faţa unui monolit de piatră. Aici, la numărul 197 ne apare o faţadă sobră, monumentală, în centrul căruia tronează simbolul Ochiului Divin, atoatevăzător şi Triunghiul Magic, ca semn al trinităţii cereşti.
Verdele pinilor din jur şi al ierbii crude contrastează cu nuanţele de cenuşiu a micii cetăţi cu creneluri şi contraforturi. Acesta este Castelul Magului, construit asemenea monumentului funerar din Cimitirul Bellu din Bucureşti, în urma indicaţiilor din dicteul Iuliei Haşdeu, cu care „comunica” în timpul şedinţelor spiritiste ţinute după decesul acesteia. Castelul este, de fapt, „botezat” cu numele domnişoarei Haşdeu, respectiv „Castelul Iulia Haşdeu”, fiind inaugurat ca muzeu în anul 1965.
Muzeul memorial Bodan Petriceicu Haşdeu cuprinde atât castelul, ce a fost devastat în timpul primului război mondial şi apoi restaurat după anul 1961, având cinci camere şi alte anexe, cât şi imobilul construit în spatele castelului. Complexul muzeal a mai suportat o restaurare după devastatorul cutremur din 1977. Ca un omagiu adus marelui lingvist, istoric şi scriitor, s-a înălţat în faţa castelului în anul 1937 un bust de bronz, realizat de sculptorul N. Plămădeală. Expoziţia de bază a muzeului prezintă acte originale ce atestă existenţa familiei Haşdeu încă din secolul al XVII-lea, fotografii de familie, manuscrise, mobilier, obiecte personale, exemplare din volumele marelui scriitor apărute. Aici putem vedea volumele „Luca Stroici” (ediţie din 1864), „Ioan Vodă cel Cumplit” (ediţie din 1865); „Răzvan şi Vidra” (ediţie din 1867)), dar și un portret al lui Haşdeu semnat de Nicolae Grigorescu şi altul al Iuliei semnat de Sava Henţia. Deasemenea, mai există o ediţie a operei sale „Etymologicum Magnum Roumaniae” și multe altele. Există, deasemenea, corespondenţa sa spiritistă şi notiţele din timpul acestor şedinţe transcedentale, încă puţin studiate.
La întâlnirea cu Doamna Conf. univ. dr. Crina Decuseară-Bocşan, Preşedinta Asociaţiei Culturale „Iulia Haşdeu” – Club UNESCO din Bucureşti, aveam să aflu mai multe taine despre aceste misterioase şedinţe. Fundaţia Haşdeu din orașul Câmpina, prin comitetul său de organizare şi cu ajutorul sponsorilor locali, a reuşit tipărirea a două cărţi poştale reprezentând portretul în ulei al Iuliei Haşdeu, realizat de D. Maillart, fostul mentor al acesteia în artele grafice, dar şi bustul de marmură al Iuliei, realizat de sculptorul I. Georgescu. Deasemenea, între obiectivele fundaţiei se află reeditarea operelor complete ale Iuliei Haşdeu, dar și reeditarea altor volume precum: „Scânteietoarea viaţă a Iuliei Haşdeu” de C. Manolache, „Cammile-Armand, pseudonimul Iuliei Haşdeu” de Crina Decuseară Bocşan, „Scrieri literare, morale şi politice” de B. P. Haşdeu, (Editura M. Eliade, apărut în 1937), retipărirea a două cărţi poştale cu B. P. Haşdeu (respectiv reproducere după tabloul lui Nicolae Grigorescu şi Familia Haşdeu), emiterea unor medalii comemorative, emiterea unor emisiuni de timbre comemorative. Ca activităţi permanente ale fundației menţionăm cele două simpozioane anuale: Simpozionul naţional B.P.Haşdeu (în luna februarie) şi Simpozionul Iulia Haşdeu (în luna noiembrie). Ca proiect de viitor există ideea construirii în spatele castelului a unui centru de studii haşdeene, complex având bibliotecă, sală de spectacole, sală de studiu, etc. Domnul I. Oprişan, preşedintele fundaţiei, sponsorizează o tabără de creaţie „B.P.Haşdeu” la Satul de Vacanţă – Câmpina, orientată pe pictură.
Iată cum spiritul „Magului” veghează asupra noastră de dincolo de viaţă şi moarte şi contribuie în continuare, indirect, la promovarea valorilor, a adevăratei culturi româneşti. Să nu-l uităm pe EL şi credinţa lui în nemurirea sufletului, şi să plecăm acum, cu paşi rari din faţa castelului, ascultând foşnetul frunzelor aciculare de pin, care parcă spun: „Ce credeam eu atunci? Ce cred eu acum? E adevărat că numai de la moartea fiicei mele încoace, către acea nestrămutată credinţa spiritistă s-au adaos (adăugat) fenomene, ceea ce înseamnă că pomul a pornit să rodească, dar el n-ar fi putut să scoată roade dacă nu era pom din fire, nu un copac ateist altoit mai târziu printr-o creangă spiritistă.” (B.P.Haşdeu)
Lasă un răspuns