Tot mai evidenta situare a lui la periferia problemelor actualității interne și a diversificării celor externe, a nevoii de soluții prompte și eficiente, face ca Executivul nostru să se regăsească într-un provizorat tot mai imputabil cu toate eforturile unor membri ai guvernului de a ameliora situația și de a salva aparențele. Deconcertarea, fiindcă sunt impresii de acest gen, nu se pune neapărat pe seama structurii coaliției, pe seama unor ipotetice și speculative disensiuni interne, ci mai degrabă pe seama primului-ministru stânjenit de confruntarea cu seriozitatea problemelor sale la DNA, cu conjuncturile și cu imaginea celui care parcă se ascunde de ele, evocată de unii jurnaliști.
Propagandistica partidului al cărui șef a fost până nu cu mult timp în urmă Victor Ponta consumă energii serioase ca să diminueze efectele de imagine canalizând și focalizând o serie de discuții artificiale în preajma președintelui Klaus Iohannis, ceea ce nu e de natură să amelioreze gravitățile și să reducă din problemele și din situația premierului nevoit să se constate tot mai însingurat după demisia lui din fruntea PSD, dar mai ales după decizia și anunțul socrului său de a se retrage din viața parlamentară și poate chiar din politică. In ce măsură Victor Ponta se confruntă cu un concertat efect de presă și în ce măsură acesta e decisiv în problemele lui obiective nu e de natură să întrețină conflicte între premier și presă, tot așa cum problemele de imagine ale premierului nu pot fi esențializate vis-a-vis de problemele economice interne și de presiunile externe ale actualității.
Conștient de efectele valului de imigranți în Europa dinspre lumea islamică, de amenințarea acestuia care s-ar putea repercuta și asupra României, Liviu Dragnea a dat el însuși o fugă până în Ungaria, la granița cu Austria, să vadă pe viu cât de mult invită la prevedere mai ales grupurile organizate de imigranți, fiindcă, trebuie să o recunoaștem, sunt pe lângă valurile de refugiați autentici și astfel de grupuri. Pe de altă parte, Codul Fiscal a trecut prin Parlament cu un vot care și el relevă nu neapărat că USL rămâne încă o nostalgie, ci confirmă că opoziția nici nu poate, nici nu e pregătită să preia puterea cu numai un an înaintea alegerilor și nici nu găsește că ar fi recomandabil să o facă, indiferent cât de vulnerabilă ar fi coaliția de la guvernare, pentru simplul motiv că PSD trebuie lăsat să-și rupă gâtul singur înainte de alegeri nu numai prin valul de condamnați pentru corupție, ci și pentru motive concrete ale ineficienței la guvernare: stagnarea investițiilor în autostrăzi, slaba atragere a fondurilor europene, lipsa locurilor de muncă etc.
Pe acest fond apare tot mai frecventă în discuțiile politicienilor și ale unor analiști politici ipoteza unui guvern de tehnocrați ca alternativă la actuala guvernare, deși este o certitudine că Victor Ponta nu este în stare să-și dea demisia pe rațiuni ca acelea de mai sus și nu va pleca de la guvernare decât în condițiile retragerii sprijinului politic al partidului pe care l-a condus și care are și el contradicțiile și conflictualitatea lui. Un guvern de tehnocrați e doar o ipoteză în opinia mea, o alternativă secundară, fiindcă PSD și-ar desemna mai degrabă un alt premier chiar cu riscul redeschiderii mai vechilor disensiuni pe această problemă sau acceptând noi conflicte interne; guvernarea e totuși o garanție pentru alegerile din anul viitor prin prerogativele organizatorului. Un Mugur Isărescu premier nu e sigur că ar putea garanta așa ceva. Un Mugur Isărescu premier și o echipă de tehnocrați, dacă ar reuși eficiențe și performanțe, ar putea destructura și neantiza coaliția de la guvernare și ar putea tulbura și inflama viața parlamentară, fiindcă deciziile unui guvern de tehnocrați, de așteptat dure în unele domenii, ar exclude din subsidiar interesele politice de partid și ar necesita în cele din urmă confruntări la scenă deschisă ale politicienilor nevoiți să pledeze între interesele de grup și cele naționale. În plus, un astfel de guvern este o notă proastă pentru partidele noastre politice, nevoite să-și recunoască în felul ăsta neputințele, ca să nu mai vorbim despre imaginea noastră în rândul țărilor unional-europene. Electoratul ar fi invitat la mai multă luciditate pentru votul din 2016, iar alegerile, cum spuneam, nu ar mai putea fi controlate suficient.
Așadar, alternativa guvernului tehnocrat este doar o premisă secundară, o ipoteză de calcul centrată pe o personalitate și pe o echipă vulnerabilă dacă nu s-ar adopta și un protocol de neagresiune, cu termene de grație din partea principalilor actori politici. Or la noi, deocamdată, nu se poate așa ceva din cauza orgoliilor de partid, deși discuția în sine justifică o astfel de alternativă prin evocarea aspectelor concrete de care vorbeam ceva mai sus.
Ca tare multe investitii in autostrazi au facut pedelistii!