Imamul a vorbit! Acum i-a făcut „bolnavi mintal” pe cei doi tineri care au cutezat să „pângărească” terenul moscheii. Cătălin Gornic şi Cătălin Berenghi… Mâine-poimâine ne va face nebuni și pe noi, ceilalți, pentru că nu ne supunem „învățăturilor” lui. Apoi, poate ne va cere să mai demontăm din crucile de pe turlele bisericilor. Că se văd de pe „terenul” lor! Ori de la ferestrele viitoarei moschei. Și nu se pot ruga când au în zare turle de biserici iar chemarea imamului se zvârcolește în eter pe lângă însemnele credinței noastre strămoșești.
Și nu este vorba că a vorbit un simplu membru al comunității lor. Ci liderul religios! Care și-a permis să ia în râs simbolul nostru sfânt, crucea. Și apoi amenințările… Că oricum vor curăța ei locul și tot vor ridica moscheea. Indiferent de câți porci au fost îngropați acolo și de câte cruci se vor fi zidit.
Și batjocura… Multă batjocură în cuvintele imamului. Care, oricât de necăjit ar fi, ca lider religios, ar trebui să-și măsoare vorbele. Că de aia e un înțelept, nu? Sau poate că nu! Că așa poate vom înțelege și noi cum stau, de fapt, lucrurile. Iar imamul din București nu vorbește în numele și interesele musulmanilor noștri din Dobrogea.
Înfierări au venit prin fiecare replică a imamului. Impertinența de a-i jignit pe cei doi tineri români, creștini, care au pus pe cheltuiala lor o cruce de piatră pe pământul nostru sfânt, catalogându-i, și indirect și pe noi, ca fiind „bolnavi mintali”, dar, mai ales, felul în care imamul Beșir (deși altă terminație verbală ar fi fost mai potrivită numelui său!) a vorbit cu limba-i spurcată despre mamele a doi creștini, șuierând din limba-i înveninată: „Credeţi că au supt lapte curat de la mamele lor?”.
Pentru acest imam (nu „de București”, cum se prezintă, ci poate „de mahala”) nici porcii și nici bătrâna cruce nu au „vreo influență aupra terenului”. Iar explicația și analogia care au urmat sunt blasfemii pe care, dacă nu le pricepem acum, peste câteva luni s-ar putea să fie prea târziu! Că terenul se curăță oricum, a zis imamul, și, în fond, „Şi Potopul a umplut pământul de rahat şi tot s-a construit după el”. (că și imamii au „Charlie Hebdo” – ul lor, nu?!)
Nici la această impertineță, însă, Daniel, un preafericit doar pentru el, un nefericit pentru noi, ca neapărător al bisericii noastre strămoșești, nu a găsit de cuvință să glăsuiască. Nu! El i-a înfierat pe cei doi tineri care au pus crucea de piatră pe pământul nostru!
Iar anedoctică este și poziția unei autorități a statului: Poliția (nu mai amintim de stupizenia „Viorela” care i-ar vrea direct la pușcărie pe ce doi români creștini!). „Organ” care a comentat, la rându-i, într-o logică submilițienească, afirmând că „dacă reprezentanții terenului vor depune reclamație”, fapta tinerilor de a fi ridicat o cruce „va fi cercetată în virtutea Codului penal, Art. 381 – Împiedicarea exercitării libertăţii religioase”.
Or, e prea mult! Căci, despre care încălcare a libertății religioase vorbim? Sau vom ierarhiza celelalte libertăți religioase înaintea celei a neamului nostru? În plus, dacă o ținem așa, în nepăsare, mâine-poimâine, preanefericitul ne va cere poate să ne facem cruce doar acasă ori în interiorul bisericii.
Să ajungem dară să ne târâm în genunchi pe preșurile altor culturi azvârlite pe sfântul nostru pământ?! Niciodată! Deși, așa ne vrea imamul: în genunchi! Evident, nu sub semnul crucii… Căci, așa cum, astăzi, deși sunt într-o situație umanitară dificilă (zic ei!), mulsumanii „refugiați” refuză ajutoarele care poartă semnul crucii roșii și dărâmă statuile catolice din Italia, mâine-poimâine ne vor impune și nouă să dăm jos crucile de pe turle și să ștergem icoanele de pe pereții exteriori ai bisericilor, ca să nu li se spurce vederea!
Sau o să spună că, de acolo, de la marginea Bucureștilor, în zilele senine se vede crucea de pe Caraiman. Și le împiedică „libertatea religioasă”…
Lasă un răspuns