În esență, tot „prostonac” a rămas… E drept, a mai îmbătrânit un pic, dar în rest la fel de „trestie” se dovedește… Iar ultima lui vorbă arată că, politic, între trestia, papura și stuful din clasa politică nu este, adesea, aproape nici o diferență. Iar Mircea Geoană oricum a „recoltat” din plin din particularitățile fiecărei specii. Or, poate este vorba de un OMG în varianta organismului modificat politic pre stropul de salivă de băgat în seamă. Căci la lins blidele deja trecute prin râturile altor politicieni, Mirciulică este cu adevărat priceput.
Geoană a prins dară ceva-ceva în plasa din răchita de minciunele împletite pe care o folosește la șterpelit idei de pe la alții! Dar, în îmbâcseala unei minți de stuf, s-a ales praful de ideea inițială! Așa cum s-a ales pulberea cam de tot pe ce a pus mâna…
Pentru că, iar aici are dreptate, chiar dacă în Constituție scrie, negru pe alb, că suntem un stat social, cu învățământ de stat gratuit și sistem de sănătate public moca, realitatea este exact pe dos. Dar este pe dos și grație contribuțiilor aduse de toate acele formațiuni care l-au ținut și pe Mirciulică prin viața politică, prin ambasade, ministere ori prin casele de la stat…
Ce nu a înțeles Mircea este faptul că nu schimbi Constituția după realitățile vremelnice pitrocite în mâlul intereselor de mocirloșii politicieni de pe la noi, ci lupți, că de aia ți-a făcut partidul… partid, pentru a transforma în realitate litera legii supreme.
Dar nu! Mircea Geoană vine și cere revizuirea, chiar grabnică, a Constituției pentru că articole și stări fundamentale nu mai corespund! Păi, de ce să se obosească să transpire un program în numele partidului pe care îl conduce, formațiune „severinizată” și „vanghelizată” de feluriții dinozauri politruci, rămași tari doar în unicul dinte nerupt în fleicile bugetelor naționale și arvunile europarlamentare?! Mai bine taie ceea ce nu mai corespunde prin Constituție! Sau, de ce nu?, jumulește legea supremă cu totul, căci, vorba de duh a partidului „Dragostea mea, Social Română”: „Șansa surâde celor care îndrăznesc!”. Și cine știe mai bine acest lucru dacă nu Mircea Geoană, care a tot îndrăznit să deschidă câte o ușă de ambasadă, de partid și de case de protocol?!
„E prea veche!” – ne zice prostonacul, ștergător pe la ușile unchiului Sam, curatorul muzeului american constituțional, despre Constituția noastră! Și ce e vechi, trebuie schimbat, nu?! Și cum ar suna, că tot au semnat liberalii protocolul de colaborare cu partidulețul-minge din fileul rachitelor cu minciunele, marca Geoană, să se prindă Mirciulică, nu de scaunul șefiei comisiei de revizuire a Constituției, loc lăsat liber de Crin Antonescu, plecat să vâneze legionari (!), dar măcar de un colț de masă? Păi, dacă i-ar da liberalii un os de ros, nu le-ar vine Mirciulică și pseudopartidul „lui”? Vorba aceea: „Șansa surâde celor care îndrăznesc!”.
Și ce, nu s-au mai văzut foști social-democrați, apoi sociali, transformați în liberali?! Nu au ei același tată-monstru al monștrilor politici postdecembirști? În fond, dacă se impune (!), se transformă tot eșichierul într-un socialism desăvărșit. Și n-ar mai rămâne nici Mirciulică în istoria politică post-decembristă drept „prostonacul” lui Ilici-sforarul, ci pe post de revizor constituțional. Care, doar de data aceasta, va sări în sus în mod îndreptățit, pentru noua lui dragoste, cea social-liberală, „liber” consfințită! Sau liber „sconcsfințită” în aerul dâmbovițean al putorii politice…
Lasă un răspuns