Iubiți România! Rugați-vă pentru România!

Veniţi în Parcul Izvor (izvorul, ca sursă a vieții) din Bucureşti şi câteva minute stați și rugaţi-vă în gând pentru sănătatea celor care ne conduc din cea mai mare clădire civilă din lume, Palatul Parlamentului – sau mai bine cunoscuta CASĂ A POPORULUI ROMÂN. Rugaţi-vă pentru ca cei care ne conduc să fie luminaţi în noaptea minţilor în care trăim, să aibă putere şi iniţiativă, să lucreze pentru binele poporului care i-a ales, să se dăruie cauzei nobile de a servi poporul din care s-au ridicat. Puterea rugăciunii dumneavoastră va face minuni și România își va reveni. Veniți în număr cât mai mare și rugați-vă din inimă, dar în tăcere, pentru fericirea celor nefericiți, pentru sănătatea celor nesănătoși, pentru cinstea celor necinstiți. Acești aleși ai noștri să poată face numai fapte bune, să nu mai poată fura, să nu mai poată face rău. Sau dacă sunt niște supraoameni, să se întâmple exact ca în poveste, să se transforme în aur tot ceea ce ating ei, aleșii.

Aici, în Dio Geția (Geția lui Dumnezeu), Dacia Felix (Dacia Fericita), Adam Clisi (Pământul lui Adam), Huma lui Moș (Pământul Munților cei Vechi, sau Haemus), în Grădina Maicii Domnului, noi, românii (cei care rămân) nu putem fi decât fericiți. Dar, pentru a fi fericiți trebuie să ne rugăm să plece dintre noi către alte zări păcătoșii, hoții, perverșii, inumanii.

Aici, la IZVOR, Izvorul – ca sursă a tuturor celor ce sunt – şi-au dat mâna cele două mari religii ale lumii, Ortodoxia şi Catolicismul, prin întâlnirea Papei Ioan Paul al II-lea cu Presfinţitul Patriarh Teoctist, pe 10 mai 1999, Ziua de Sărbătoare a Regatului României. Aici, unde aproape o jumătate de milion de credincioşi au fost martorii acestei întâlniri istorice, s-a înălţat o cruce mare, negeluită din lemn de mesteacăn. Cântece religioase s-au înălţat către cer, iar oamenii au scandat „Unitate”. Am fost acolo şi am simţit fiorii unei adevărate uniri în cuget şi simţiri, întru binele întregii omeniri. De atunci au trecut anii… iar pe mine mă urmăreşte gândul acelei cruci simple ce se înălţa în marea mulţime îmbrăcată de sărbătoare. Simplitate şi verticalitate… Crucea de mesteacăn. Trebuie să cerem să se ridice o cruce pe Casa Poporului Român, pentru că sub semnul crucii ne vom ruga și vom cere Cerului și Domnului dreptatea noastră.

„Românii nu vor pieri! Românii nu pot pieri! Ei sunt cea mai veche națiune în Europa care și-a păstrat neclintit naționalitatea ei și o existență politică. O mână providențială a privegheat asupră-i și a scăpat-o din toate primejdiile. Nu ziceți, suntem slabi! Când Dumnezeu dă o misiune, dă și puterea de-a o împlini. Nu zice-ți, suntem puțini! Ei erau numai doisprezece acei Apostoli care reformară lumea. Dar ei au izbutit căci aveau în inimile lor pe Hristos, adică dragostea și jertfirea.” (Nicolae Bălcescu – 1847)

Puterea gândului poate muta munţii din loc, aşadar şi rugăminţile şi rugile noastre înmulţite, însutite, înmilionite, va schimba ceva în mecanismul universului nostru românesc ce, de la o vreme, cam scârţâie. De-a lungul istoriei noastre zbuciumate rugăciunea a dat rezultate când nu se mai aștepta nimeni. Lăsați pentru câteva minute treburile zilnice și rugați-vă pentru România. Dacă vreți ca României să îi pese de voi, trebuie ca și vouă să vă pese de Ea. Dacă vă pasă de strămoşi, de noi înşine, de generaţiile viitoare, de plaiurile acestea frumoase și unice, veniţi când aveți timp, din capitală sau din întreaga țară, în Parcul Izvor, rugaţi-vă şi aprindeţi o lumânare pe o alee, ca Parlamentarii noştri şi toţi cei care ne conduc să meargă în lumină.

Faceți din acest loc, un loc de pelerinaj și veți vedea că vor veni și rezultatele!Iubiți România! Rugați-vă pentru România!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*