Fiind contactat recent în mesageria rețelei de socializare Facebook de către poeta și militanta basarabeancă Lilia Manole, a avut loc următorul dialog între noi:
– Vă mulțumesc nespus de mult pentru promovarea Basarabiei…
– Cu drag și pe mai departe. Aveți un suflet minunat în persoana tinerei Alexandrina Vlas. Trebuie „crescută”, promovată, ajutată să capete încredere în sine, să capete forță, fiindcă simțire are. Am vorbit și cu scriitorul Traian Vasilcău în acest sens. Din când în când să o aducem în lumină. Ea poate fi un simbol al sufletului Basarabiei de mâine, așa cum Dumneavoastră și prietenul frate Traianus, sunteți simbolul Basarabiei de azi.
– Mulțumim, așa vom face…!
Lilia Manole este „nașa de botez” publicistic la debutul tinerei poete Alexandrina Vlas, elevă în anul IV la Colegiul Pedagogic „Ion Creangă” din Bălți, înRevista de Cultură Universală„Regatul Cuvîntului” editată sub egida Ligii Scriitorilor Români. În urmă cu o lună, la rândul meu, am „nășit-o” aici, în „Colocvii literare”, pe Alexandrina Vlas, cea mai tânără creatoare de literatură din paginile bătrânei gazete Națiunea, prezentând-o, alături de Ana Maria Gîbu din Dorohoi, drept unul dintre cele două repere ale generației liceenilor și studenților din poezia românească de dincolo și dincoace de Prut, două tinere care pot reprezenta un pod viu, spiritual, între cele două țări românești ținute în starea de separație, de rapt, de către mai marii lumii de ieri și de azi. Constat cu satisfacție faptul că, după doar o lună de la încurajare, tânăra româncuță a evoluat, a crescut din punct de vedere al maturizării lirice, precum o voinică din poveștile cu voinici (!)…
La aniversarea a nousprezece ani de viață de când surioara noastră respiră aerul românesc salinizat de lacrimile care diluează apa Prutului despărțitor, echipa redacțională a ziarului Națiunea îi urează LA MULȚI ANI în slujba patriei noastre unice, prin poezie, cultură și visul reîntregirii pe care i-l dorim grabnic împlinit, cât este tânără. În semn de omagiu avem bucuria de a-i publica un nou grupaj de poezii de dragoste, subintitulat sugestiv „Vreau să te basarabesc”, atribuindu-i metaforic valențe de verb reflexiv acestui substantiv propriu drag nouă: Basarabia!
Neființă
A mai căzut o frunză,
Cu toate că e vară,
Și îi contemplu calea,
Prin ceață vine solitară
Lăsîndu-se pe sufletu-mi –
O revelație ușoară…
Atît de liberă să fii,
Atît de liberă-n căderi
Încît, atunci cînd o să vii,
S-adorm în palma ta de ieri…
Ușoară să îmi fii
Precum e zarea,
Adîncă să îmi fii
Precum e marea.
Cu raze să-mi alini visarea
Și să-mi înveșnicești uitarea,
Prin foșnetul de frunze
Să îmi auzi chemarea,
Iar cînd doar crengile-or domni,
În miezul blîndei ierni
Să mă adormi ușor, ușor,
În palma ta, culcuș de vremi.
Aș vrea
Aș vrea să mai iubesc
Așa cum te-am iubit pe tine,
Să simt în fiece cuvînt
Un strop de fericire,
Căci am iubit simțind
Cu fiece fragment din mine,
Chiar dacă m-am lovit
De lacrimi și suspine.
Aș vrea să mai iubesc
Cum te-am iubit pe tine
Inocent, ca o copilă…
Timpul așteptam să treacă lent
Și visam să îți spun cît îmi doresc
Într-ale tale brațe să mă rătăcesc.
Și nu regret că totu-ți iert
Și că, aflîndu-te, mă pierd.
Regret, în schimb, că nu voi mai trăi
Acel fior din prima zi
Și nu o să pot fi
La fel de eu, cum tu mă știi…
Pierzîndu-mi firea,
Uitîndu-mă pe mine,
Aș vrea să mai iubesc
Cum te-am iubit pe tine.
Valar morghulis
Amurgul clipelor
Sugrumă amintiri…
În mreaja timpului
Pierdută sunt
Și-aștept să vii.
Mai știi cum ne zîmbeam
Ca doi copii…?
Iar astăzi,
Tăcerea din priviri
Ne face vii stafii…
Ca-n cimitir,
Potecile din parc
Pe care nu mai calc,
M-așteptă…
Și eu te-aștept să vii.
E rece
În orele tîrzii,
Sub plapuma de sol
Mă leg de-un dor.
De-ar fi să nu rezist
Sub povara tristului fior,
Și viața de ar fi un vis,
Să nu mă mai trezesc, să mor…
Fiind copii, fiind sortiți de dor,
Mergem spre un vis
Și spre un loc ocrotitor,
Iar soarta ne rezervă același viitor.
În urma rătăcirii-n amintiri
Schimbând finitele priviri,
Din visuri, din trăiri și din simțiri
Ne vom trezi… spre a muri.
Și aceste cuvinte mă dor…
Mă leg de un dor
Și te aștept să vii,
Aștept… să mor…
Noapte și mister
Noaptea-și țese corola de vise
În tăcerea grea; cu tine sunt
Și avem inimile-nchise,
Se zbat în noi simțirile crunt.
Privirile ne țin ochii înlemniți
Și-n suflete iubirea crește,
Cad răpusă-n nostalgii fierbinți,
Simt cum făptura-ți mă dorește.
Prinde-mă în mreaja clipelor,
Alină-mă cu fina-ți tandrețe,
Adună-mi simțirile răzlețe,
Alintă-mă cu inocența rimelor
Și-mi voi lăsa buzele-mi să țese
Pe chipul tău o dulce sărutare
Și mîngîierele-mi să te răsfețe
Prinzîndu-te în dulcea exaltare.
Să fim în noaptea împlinirilor
Electrizați de-acel fior în doi
Și să uităm stafia amăgirilor,
Iar dragostea să-și facă loc în noi…!
Vreau să te basarabesc
Multe rădăcini uitate
Și-amintirile iertate…
Lacrimi seci sub reci pleoape
Cînd mi-e chipul tău aproape…
Timpul e o agonie
Cînd speranța mea te-nvie;
Fii o urmă de iubire
Într-o clipă de simțire…!
Naște-te și nu apune,
Ca să te zidesc din hume,
Fii un numepentru nume
În vâltorile nebune…!
Și-n secunda ce-o trăim,
Lasă-te furat de cerul
De emoții ce-l simțim,
Roagă-te să-nvii misterul!
Și fii o rugă pentru neam,
Cheamă-te la Dumnezeu,
Cînd priveștipierdut prin geam,
Să simți cum cade răul greu…!
Tu, iubitul meu de-o viață,
De-o credință și de-un grai,
Vino să te schimb la față
Și iubirea ta să-mi dai!
Vreau să te basarabesc
În cultul nostru românesc,
Vreau să te basarabesc
Din lutu-mi, să te-nviu firesc…!
