La aniversarea unei poete: Alexandrina Vlas, din Basarabia Românească!

Fiind contactat recent în mesageria rețelei de socializare Facebook de către poeta și militanta basarabeancă Lilia Manole, a avut loc următorul dialog între noi:

– Vă mulțumesc nespus de mult pentru promovarea Basarabiei…

– Cu drag și pe mai departe. Aveți un suflet minunat în persoana tinerei Alexandrina Vlas. Trebuie „crescută”, promovată, ajutată să capete încredere în sine, să capete forță, fiindcă simțire are. Am vorbit și cu scriitorul Traian Vasilcău în acest sens. Din când în când să o aducem în lumină. Ea poate fi un simbol al sufletului Basarabiei de mâine, așa cum Dumneavoastră și prietenul frate Traianus, sunteți simbolul Basarabiei de azi.

– Mulțumim, așa vom face…!

Lilia Manole este „nașa de botez” publicistic la debutul tinerei poete Alexandrina Vlas, elevă în anul IV la Colegiul Pedagogic „Ion Creangă” din Bălți, înRevista de Cultură Universală„Regatul Cuvîntului” editată sub egida Ligii Scriitorilor Români. În urmă cu o lună, la rândul meu, am „nășit-o” aici, în „Colocvii literare”, pe Alexandrina Vlas, cea mai tânără creatoare de literatură din paginile bătrânei gazete Națiunea, prezentând-o, alături de Ana Maria Gîbu din Dorohoi, drept unul dintre cele două repere ale generației liceenilor și studenților din poezia românească de dincolo și dincoace de Prut, două tinere care pot reprezenta un pod viu, spiritual, între cele două țări românești ținute în starea de separație, de rapt, de către mai marii lumii de ieri și de azi. Constat cu satisfacție faptul că, după doar o lună de la încurajare, tânăra româncuță a evoluat, a crescut din punct de vedere al maturizării lirice, precum o voinică din poveștile cu voinici (!)…

La aniversarea a nousprezece ani de viață de când surioara noastră respiră aerul românesc salinizat de lacrimile care diluează apa Prutului despărțitor, echipa redacțională a ziarului Națiunea îi urează LA MULȚI ANI în slujba patriei noastre unice, prin poezie, cultură și visul reîntregirii pe care i-l dorim grabnic împlinit, cât este tânără. În semn de omagiu avem bucuria de a-i publica un nou grupaj de poezii de dragoste, subintitulat sugestiv „Vreau să te basarabesc”, atribuindu-i metaforic valențe de verb reflexiv acestui substantiv propriu drag nouă: Basarabia!

Neființă

A mai căzut o frunză,

Cu toate că e vară,

Și îi contemplu calea,

Prin ceață vine solitară

Lăsîndu-se pe sufletu-mi –

O revelație ușoară…

Atît de liberă să fii,

Atît de liberă-n căderi

Încît, atunci cînd o să vii,

S-adorm în palma ta de ieri…

Ușoară să îmi fii

Precum e zarea,

Adîncă să îmi fii

Precum e marea.

Cu raze să-mi alini visarea

Și să-mi înveșnicești uitarea,

Prin foșnetul de frunze

Să îmi auzi chemarea,

Iar cînd doar crengile-or domni,

În miezul blîndei ierni

Să mă adormi ușor, ușor,

În palma ta, culcuș de vremi.

Aș vrea

Aș vrea să mai iubesc

Așa cum te-am iubit pe tine,

Să simt în fiece cuvînt

Un strop de fericire,

Căci am iubit simțind

Cu fiece fragment din mine,

Chiar dacă m-am lovit

De lacrimi și suspine.

Aș vrea să mai iubesc

Cum te-am iubit pe tine

Inocent, ca o copilă…

Timpul așteptam să treacă lent

Și visam să îți spun cît îmi doresc

Într-ale tale brațe să mă rătăcesc.

Și nu regret că totu-ți iert

Și că, aflîndu-te, mă pierd.

Regret, în schimb, că nu voi mai trăi

Acel fior din prima zi

Și nu o să pot fi

La fel de eu, cum tu mă știi…

Pierzîndu-mi firea,

Uitîndu-mă pe mine,

Aș vrea să mai iubesc

Cum te-am iubit pe tine.

Valar morghulis

Amurgul clipelor

Sugrumă amintiri…

În mreaja timpului

Pierdută sunt

Și-aștept să vii.

Mai știi cum ne zîmbeam

Ca doi copii…?

Iar astăzi,

Tăcerea din priviri

Ne face vii stafii…

Ca-n cimitir,

Potecile din parc

Pe care nu mai calc,

M-așteptă…

Și eu te-aștept să vii.

E rece

În orele tîrzii,

Sub plapuma de sol

Mă leg de-un dor.

De-ar fi să nu rezist

Sub povara tristului fior,

Și viața de ar fi un vis,

Să nu mă mai trezesc, să mor…

Fiind copii, fiind sortiți de dor,

Mergem spre un vis

Și spre un loc ocrotitor,

Iar soarta ne rezervă același viitor.

În urma rătăcirii-n amintiri

Schimbând finitele priviri,

Din visuri, din trăiri și din simțiri

Ne vom trezi… spre a muri.

Și aceste cuvinte mă dor…

Mă leg de un dor

Și te aștept să vii,

Aștept… să mor…

Noapte și mister

Noaptea-și țese corola de vise

În tăcerea grea; cu tine sunt

Și avem inimile-nchise,

Se zbat în noi simțirile crunt.

Privirile ne țin ochii înlemniți

Și-n suflete iubirea crește,

Cad răpusă-n nostalgii fierbinți,

Simt cum făptura-ți mă dorește.

Prinde-mă în mreaja clipelor,

Alină-mă cu fina-ți tandrețe,

Adună-mi simțirile răzlețe,

Alintă-mă cu inocența rimelor

Și-mi voi lăsa buzele-mi să țese

Pe chipul tău o dulce sărutare

Și mîngîierele-mi să te răsfețe

Prinzîndu-te în dulcea exaltare.

Să fim în noaptea împlinirilor

Electrizați de-acel fior în doi

Și să uităm stafia amăgirilor,

Iar dragostea să-și facă loc în noi…!

Vreau să te basarabesc

Multe rădăcini uitate
Și-amintirile iertate…
Lacrimi seci sub reci pleoape
Cînd mi-e chipul tău aproape…

Timpul e o agonie
Cînd speranța mea te-nvie;
Fii o urmă de iubire
Într-o clipă de simțire…!

Naște-te și nu apune,
Ca să te zidesc din hume,
Fii un numepentru nume
În vâltorile nebune…!

Și-n secunda ce-o trăim,
Lasă-te furat de cerul
De emoții ce-l simțim,
Roagă-te să-nvii misterul!

Și fii o rugă pentru neam,
Cheamă-te la Dumnezeu,
Cînd priveștipierdut prin geam,
Să simți cum cade răul greu…!

Tu, iubitul meu de-o viață,
De-o credință și de-un grai,
Vino să te schimb la față
Și iubirea ta să-mi dai!

Vreau să te basarabesc
În cultul nostru românesc,
Vreau să te basarabesc
Din lutu-mi, să te-nviu firesc…!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*