Democrația? Un moft (ne)prudențial!

Evident, după Comitetul de supraveghere macroprudențială (CSM!), va urma cel „de planificare”. Apoi, „de execuție”. Tot, macroprudențial(ă)! Pentru că, așa este la noi: din motive „prudențiale”, se mai infiltrează câte un supraveghetor. Că „Big Brother” nu doarme! Și dacă tot va fi un CSM, pe acronim (!), poate își face și o Inspecție prudențială! Să aibă cine să certe presa când scapă date despre rugina din butoaiele de tablă cu miere și lapte ale guvernării și să dea de pământ cu adevărații economiști-finanțiști, tratați astăzi ca „părălălogi”…

De fapt, și Guvernul ar putea deveni un Executiv al Supravegherii Macroprudențiale! Ba și „micro” și, de ce nu?!, „personal-cetățenească”. Că la noi, dacă nu se supraveghează între ele, instituțiile statului sigur ne supraveghează pe noi.

Desigur, toate acestea vor trebui să rămână în subordinea Comitetului inițial. El, unicul, irepetabilul, „Comitetul Isărescu”! A acelei comisii care să (ne) supravegheze sistemul financiar național, comitet condus de „ziditorul” BNR, Mugur Isărescu, și care să nu răspundă în fața nimănui! Așa, într-o organizare legislativă milităresc-generalisimă, de juri că e gândită de cantinistul Oprea, ca o lovituă de stat catifelat prudențial aplicată!

Și, în fond, ce atâta democrație?! O să ne explice prudențial comitetul câtă democrație financiar-fiscală, pentru început, o să își mai permită România (și o să i se permită!) în numele evitării crizelor globale! Apoi, și câtă măsură de democrație cetățenească! Și așa mai departe… Iar ironic e faptul că din Comitetul de Supraveghere Macroprudențială face parte, ba chiar e „capo dei capi”!, șeful unei instituții care tocmai a risipit rezervele valutare. Asta după ce ne-a diminuat și rezervele de aur! Că tot vorbeam de prudențialitate.

Treaba e: a vrut Mugurel să se joace de-a guvernul? I s-a pus la dispoziție Comitetul de supraveghere. Supravegherea a orice, în cele din urmă! Fiscală, a Contribuabililor („macro” și mici) și alte cele… Ba, și ministerele și-ar putea extinde titulatura. Bunăoară, Ministerul de Supravegere a Finanțelor. Păi, nu asta face, oricum?! Și, Executivul ar putea deveni un Guvern de supraveghere iar Administrația prezidențială un Cotroceni al supravegherii aplicării nemțește a măsurilor sâsâite!

Și chiar dacă este… consultativ (în cele din urmă!), Mugurel vrea notă de predare-primire pe sfaturile date de CSM. Pe acele recomandări pentru care, Guvernul, dacă nu ține cont, va trebui să își asume responsabilitatea. Că de aia e guvern, iar comitetul „supraguvern”…

Ca un milițian bancar, Isărescu vrea însă să dea și avertismente. Către ASF, ba chiar către… BNR. Păi ce, nu mai Victoraș să aibă dublă personalitate? Și ce, Mugurel nu poate scrie de pe un colț al biroului, ca șef al supravegherii macroprudențiale, către „tizul” de la celălalt colț, al aceluiași birou, guvernatorul BNR?

Și își extinde Mugurel competențele de zici că țara e deja mare lojă! Superloja supravegherii! Și vrea să evalueze și „riscurile interne” și „riscurile externe”! Adică să aducă la raport, SRI și SIE (că nu o să-i ajungă doar raportul miniștrilor), căci, prudențial, și accidental!, acestea se ocupă acum de observarea „fenomenelor externe și interne”.

Or, cum se chemă supracontrolul unor instituții care tocmai au căpătat… puteri extinse? Democrație? Conform noii Strategii de Apărare, cultura, educația și demografia au devenit oricum componente ale securității naționale, iar SRI (care a primit în portofoliu activități legate de lupta împotriva corupției, proclamând fenomenul corupției o „amenințare la adresa securității naționale” și care naște suspiciunea implicării acestei instituții în actul de justiție) și CSAT putând interveni direct în „supravegherea” acestor domenii.

De fapt, totul este o continuare a procesului de marginalizare a democrației prin înlocuirea instituțiilor reprezentative prin inserarea cu forcepsul legislativ a unor bresle de „experți” (nealeși, nereprezentativi și necontrolați democratic!). Aidoma celor nouă persoane care vor forma CSM -ul Isărescu și care au căpătat, de facto, dreptul la inițiativă legislativă. Ca tot nu aveau acest drept BNR, ASF, SRI ori SIE…

În fapt, Mugur Isărescu se așează în cea mai bună poziție. Releu între deciziile diktate de afară (căci despre asta e vorba!) și aplicarea lor de către executanții din țară. Vorba aceea: de ce să mai dea FMI cu capul în ușa închisă a Guvernului pentru a striga, „consultativ”!, că sunt probleme cu normele Codului fiscal? Bate la ușa lui Mugurel și, la un pahar de vin, se așterne de o „recomandare” a Comitetului de supraveghere către Guvern! Că FMI ne-a dedicat recent placheta „O decizie radicală”, dar Guvernul nu s-a arătat interesat de ea. Așa, va trimite o recenzie consultativă Mugurel, nu?!

P.S.:

Mai nou, Mugur Isărescu ne anunță mândru că el este… economist! Or, asta e bună! După un sfert de secol ca bancher, Mugurel se dă, nu bancher, ci economist. Chiar, macroeconomist! Să sperăm însă că nu o să mai asistăm la încă un sfert de secol de prezență a lui Mugur Isărescu, de data aceasta ca economist șef al macroprudenței!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*