COLOANA INFINITULUI
Cum
făcuşi
Brâncuşi
Că, Hobiţei cea natală
Dăduşi faimă mondială?
Când cioplişi
Coloana ta
Gândişi cumva
Să-nveşniceşti
Clepsidre mândre
Suprapuse
Prin
care
Timpul se scurse
Din cer, în pământ
Sau poate, să-nalţe
Al omului, gând
Spre infinit
În univers?…
Al meu vers
Asta
Te-ntreabă acuşi
Constantin Brancuşi…
Oricum
Ce
gândişi- izbutişi
Artă
făcuşi!
POPOR BOGAT, POPOR SĂRAC
Cât de bogaţi suntem!
Ce oameni mari avem
De au şansă, noroc
(Vezi Costel Busuioc)
Cât de săraci suntem!
În masă – emigrăm
Şi ducem în declin
Numele de român.
Cât de bogaţi suntem!
Concursuri câştigăm
Olimpici, laureaţi
Suntem invidiaţi.
Cât de săraci suntem!
De ce nu progresăm?
Resurse ar mai fi
De nu s-ar risipi.
Cât de bogaţi suntem!
Trecut frumos avem
Ridică-te popor
Să avem şi viitor!
Semnal
Motto: „Opriţi planeta! Vreau să cobor…” (Claude Lelouch – regizor francez)
E marţi, îmi plouă-n talpă
Şi multe-mi merg pe jos
Moneda mi-este calpă,
Nu prea e de folos.
Nori negri se adună
Pe cerebelul meu,
Visez o viaţă bună
Dar, traiul e tot greu.
Bombardamentul Media
Audio, video, presa,
Joacă zilnic comedia
Gândirii vice-versa.
Tot ce e viu, tânjeşte
Om, plantă, animal,
Planeta ameţeşte,
E dusă rău de val.
Se scutură, îi plouă,
Ceva grav se petrece,
Se-anunţă o eră nouă
Prea caldă (sau prea rece).
Secolul XXI
Al mileniului trei
A început cu stângul
Vai de soarta Terrei…
Stop! Opriţi poluarea
De orice fel ar fi,
Opriţi şi nesimţirea
Să mai putem trăi!
Lasă un răspuns