Imperiul de tip economic!

tirania-oligarhiei-basescuDemocrația reprezentativă este victima rețelelor de putere politică pe care aceste dinastii le-au construit si menținut, în scopul perpetuării și consolidării controlului asupra economiilor acestor țări. Network-ul de putere al acestor dinastii se extinde la nivel continental și, chiar, global. Democrația este vulnerabilă când: „banii intra în politică, dar mai ales, când politica intra în bani!”. În cele ce urmează, voi încerca să expun structura Imperiului de natură economică, „the world political structure”, pentru a înțelege consecințele subjugării nației române.

1 Mai 1974: o majoritate covârșitoare a statelor lumii a semnat declarația Națiunilor Unite „New International Economic Order”, NIEO, care proclama cea mai mare realizare a omenirii, de după război, ca fiind abolirea dominației străine a colonialismului occidental, numeroase națiuni devenind membre ale comunității internaționale a oamenilor liberi. Printre principiile adoptate în declarație au fost: egalitatea între state, suveranitatea națională, scoaterea în afara legii a războiului și cooperarea internațională pentru prosperitatea tuturor popoarelor. Națiunile, aflate încă sub dominație colonială, aveau, în document, dreptul la eliberare și stabilirea controlului asupra resurselor naturale și a activității economice. Fiecare națiune are dreptul să-și aleagă sistemul economic și social pe care îl crede de cuvință. Națiunile în curs de dezvoltare și cele ale lumii a treia au început să facă front comun împotriva dominației occidentale a ordinii mondiale. Deși, se afla pe atunci în lagarul comunist, România a participat la ședința de constituire grupului celor 77 de țări nealiniate.

Oligarhia americană care, după al doilea război mondial, instaurase hegemonia SUA consființită de tratatul de la Brentton Woods, din 1945, a condus la superputerea Statelor Unite. S-a ajuns ca doar cinci la sută din populatia globului să dețină 50 la sută din PIB-ul mondial.

Supremația americană trebuia menținută însă și după eșecul războiului din Vietnam și suspendarea converibilității dolarului în aur de către administrația Nixon, în 1971.

Astfel, Kissinger, un academic propulsat de familia Rockefeller la CFR, a devenit National Secutity Adviser și State Departement Secretary, adică, seful strategiei imperiale americane. El l-a convins pe președintele Ford că noua strategie imperială occidentală să fie „the trick now in the world is to use economics to build a world political structure”! Cu alte cuvinte, „a world political structure” însemna că vechiul regim colonialist occidental va putea fi perpetuat prin dominație economică și financiară.

Kissinger avea să explice „noua strategie a imperiului economicului” pentru supunerea națiunilor, argumentând că miniștrii de externe și diplomații cu profil politic nu mai pot să angajeze direct națiunile în curs de dezvoltare, prin amenințări și dictat, ci folosind arma economică și financiară. Ceea ce asigura dictatul oligarhiei asupra națiunilor prin intermediul miniștrilor de finanțe.

Astfel, ceea ce, în secolul XIX, se obținea prin război și dictat, acum se obține prin dominație economică și îndatorare privată și guvernamentală. Exemplul crizelor datoriilor lumii a treia din perioada anilor 80’-90’, a datoriilor țărilor suverane europene și, iată, recentul exemplu al Greciei, sunt edificatoare pentru noua strategie a Imperiului de tip economic. Deși, rolul diplomaților, miniștrilor de externe, militarilor și serviciilor secrete nu a devenit irelevant, a venit timpul diplomaților cu profil economic, bancherilor și tehnocraților financiari să devină prima linie a avansarii „world political structure”.

Astăzi, asistăm la o lupta constantă în care, bancheri, tehnocrați, finanțiști, politicieni, oligarhi corporatiști, birocrați ai organizațiilor suprastatale etc. etc.sunt angajați în jocul puterii unii împotriva altora și împotriva restului lumii, cu scopul de a construi și menține Imperiul dominației economice, de care profită superbogații de 0,01 la sută, în general, un cartel al oligarhiei globale și a dinastiilor familiilor oligarhice.

În spatele unui limbaj tehnic împrumutat din „știința” economică, inexplicabil pentru majoritatea populației, se acunde o lume brutală a întâlnirilor și societăților secrete, a intrigilor mascate, a loviturilor de stat, a subjugării prin datorie națională și privată sau colonizare economică, o lume necruțătoare a unui sistem parazitar de dominație mondială, de concentrare globală a unei imense bogății și puteri, obținută în urma exploatării și condamnării la sărăcie perpetuă a miliarde de oameni din toată lumea.

Acesta este cel mai puternic Imperiu din istoria universală, este răspândit pe tot globul, se întinde peste mări și oceane, peste țări și continente îngloband popoare și civilizații diferite, sub dominația sistemului bancar a instituțiilor financiare și a ideologiei neoliberale. Și totuși, asemănarea cu fostele imperii este izbitoare. Natura umană este aceași, întodeauna a existat un centru al imperiului, denumirea nu contează, civilizație sau societate, creat și controlat de oameni care au declanșat conflicte sau războaie, în care săracii sau, modern, cetățenii victime ale propagandei omoară sau sunt omorâți, întrun ciclu al istoriei care se repeată mereu, mereu…

Un studiu din 2011, dedicat structurii proprietății în economiile occidentale, publicat de Swiss Federal Institute of Tehnology din Zurich, a identificat 43000 de corporații multinaționale, dintre care 1318 sunt esențiale, producând 80 la sută din venitul anual al acestor corporații. În centrul sistemului se află 147 de bănci, instituții financiare și companii de asigurări care controlează 40 la sută din toate companiile identificate. Bineînțeles că, 50 de banci sunt cele mai importante pw Wall Street: JP Morgan Chase, Goldman Sachs, Morgan Stanley, Bank of America, Bank of New York Mellon etc., dar si, Barclay, Capital Group Companies, Deutsche Bank, UBS, Credit Suisse, Societe Generale, Lloylds TBS, BNP Parisbas, AXA, FMR Corporation etc. etc. De asemenea, fonduri de investiții (sau asset management firms) care au miliarde de dolari investite în copaniile listate la burse. Dinamica acestor fonduri este puțin cunoscută, astfel, BlackRock administrată de Larry Fink a devenit dintr-o companie necunoscută în 2008, cea mai puternică companie de investment în 2014, cu un control al banilor investiți de peste 12 trilioane de dolari, aproximativ cinci la sută din toate corporațiile americane. Proprietarii acestor valori imense sunt oligarhi individuali și dinastii familiare ai caror bani sunt organizați în „trusts”, fonduri comune ale acestor familii, într-un cuvânt cei 0,01 la sută. Din această perspectivă, este interesant de remarcat că primele sase averi ale oligarhiei americane aparțin unor indivizi care au moștenit averea, nu care au generato. Fiecare națiune occidentală, și nu numai, este sub controlul unor dinastii oligarhice. Întrebarea este: cum sunt aceste dinastii compatibile cu statele democratice?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*