De o bună bucată de vreme sunt contrariat de atmosfera de neîncredere care se manifestă în spațiul publicațiilor românești pe net. „Domnule, de ce nu atașezi sursele de informație?”… „De ce nu demonstrezi autenticitatea celor afirmate prin documente?”… Dacă informația provine de pe internet înseamnă că „ai rămas cantonat în domeniul mitologiei”… etc. etc. Pe de altă parte, vin unii pe „Contributors” cu propaganda învățată din surse externe, fundații și programe dubioase ale căror agendă secretă este tocmai îndoctrinarea publicului românesc împotriva adevărului, folosind metoda etichetării acestuia ca fiind „conspirație”.
Domni, aflați în leafa institutelor finanțate de oligarhie, ne îndoctrinează cu binefacerile austerității financiare, cu necesitatea abolirii securității sociale, trecerea tuturor serviciilor sociale în domeniu privat, stat minimal și acceptarea dictaturii „auto-reglatoare” a pieții, chiar dacă, manipularea și monopolul, prin intermediul statului și legislației, viciază însăși ideea de piață liberă. Mascarada continuă a „formatorilor de opinie” plătiți de la bugetul Parlamentului European sau administraței UE, de acceptare a tuturor aberațiilor legislative adoptate de UE, subordonarea totală a politicii monetare intereselor bancherilor occidentali ,chiar atunci cînd, se află în totală contradicție cu interesele economiei românești, a ajuns să constituie regula discursului în media românesca controlată de interese străine. De îndată ce, argumente din domeniul realității economice sau sociale contrastează cu aganda oligarhiei, exprimată de sus numiții formatori de opinie, imediat sunt etichetat ca promotorul teoriei conspirației, cu alte cuvinte, adeptul unei fantezii ipotetice fără legătură cu realitatea.
În primul rînd că, aceia care mă acuză de promotor al teoriei conspirației, își dovedesc ignoranța deoarece, pe de o parte, istoria este plină de conspirații, aproape că nu există eveniment istoric care să nu fie rezultatul unei conspirații, pe de altă parte, conspirația implică ca un grup să folosească, fie inducerea în eroare sau, forța împotriva majorității populației, pentru atingerea unor scopuri ilegale sau imorale. Aici, problema se complică deoarece, oligarhia bancar corporatistă, în majoritatea cazurilor, este aceea care dictează legislația deci, se situează de partea legii dictată de Parlament.Vorba aceea, „the rule of law”, adică domnia legii, înseamnă domnia celor care fac legile. În ultimă instanță, dominația celor „unu la sută” se face prin domnia legii, a statului de drept… Ăia care sunt ilegali devenim noi, aceia care se opun intervenției oligarhiei. Este de ajuns să luăm ca exemplu articolul 123 din tratatul de la Lisabona, inspirat de articolul 88 al Constituției germane, degeaba strigă unii ca mine, că forțarea guvernului de a folosi surse de finanțare instituționale sau private externe, excluzând banca națională, este o mânărie de îndatorare a țării în perpetuitate. Guvernul român a fost acela care a semnat tratarul de aderare la UE. Scopurile imorale, deasemeni, sunt discutabile. Pentru oligarhie, stabilirea unui guvern mondial și abolirea suveranității națiunilor ca atare, poate fi un scop de o înaltă moralitate, care justifică toate fărădelegile, razboaiele, împilările și, în ultimă instanță, crime si genocid comise în vederea atingerii scopului.
Deoarece doresc să fiu absolvit de păcatul conspirației și, să aduc cititorul în lumea reală, am ales pentru demonstrarea „teoriei conspirației” un exemplu a cărui adevăr, nu numai că, se află în documentele desecretizate din arhiva Congresului American dar, redau chiar mărturia persoanei desemnate, la acea dată în funcție, însărcinată cu identificarea adevărului referitor la scopurile și interesele urmărite de fundațiile oligarhiei..
De cînd eram copil, îmi aduc aminte de o întrebare arzătoare pe care bunicii și părinții mei și-au pus-o de multe ori: „de ce nu vin americanii să ne scape de ruși și de comuniști?” S-au întrebat în 45’, în 47’, în 56’ sau 68’….
Domnul Norman Dodd fost director al colectivului de cercetare, aparținînd Comisiei Reece (Carol Reece) a Camerei Reprezentanților din Congresul american, comisie înființată în 1953 printr-o rezoluție a Camerei, cu scopul de a afla natura activităților fundațiilor taxe-exempt, un fel de ONG scutite de taxe, mi-a raspuns, indirect, la aceasta arzătoare întrebare. Comisia Reece investiga dacă activitățile unor fundații importante ale oligarhiei financiare și corporatiste americane sunt sau nu, anti-americane. Specific, este vorba de fundațiile Ford Fundation, Carnegie Endowment for internațional peace și Guggenheim Foundation,organizații aparținind elitelor care conduc economic și politic SUA în trecut și în prezent.
Istoria începe după ce domnul Norman a trimis fundațiilor respective un chestionar vizând natura activitățiilor și operațiunilor financiare desfășurate de aceste fundații. Precizez că, unele dintre ele funcționau de cîteva zeci de ani, la acea dată. Drept răspuns, directorul fundației Ford, domnul Rowan Gaither l-a invitat pe domnul Norman Dodd la New York, pentru discutarea investigației inițiate de Congres. Astfel, domnul Norman a aflat de la domnul Gaither că membrii conducerii, bordului, cei care se ocupau de politica fundației sunt veterani cu experiență fie, în OSS (Office of strategic services, agentia de informații americane din timpul razboiului al doilea, organizată de SIS or MI6 serviciile de informații britanice) sau Europeean Economic Administration (de după război), și că, au lucrat întotdeauna sub directive venite de la Casa Albă, atît după razboi cît și la aceea dată. Esența acestor directive era aceea: „de a folosi puterea financiară, de a acorda granturi, cu scopul de a influența modificarea modului de viață al societății americane, pentru a facilita (confortably merge)eventuala contopire a societății americane cu cea sovietică” !?
Cu alte cuvinte, fundația era preocupată cu metodele care vor permite contopirea SUA și URSS sub un guvern mondial, the new world order. Bineînțeles că, domnul Dodd a fost șocat de o asemenea afirmație și a cerut domnului Gaither să afirme în public scopul fundației, dat fiind că, fundația era datoare, prin statutul de scutire de taxe, publicului american cu dezvăluirea adevăratei agende a fundației. Ceea ce, bineînțeles, nu era în intenția domnului Gaither, cea ce explică de ce, Congresul a cheltuit pentru Comisia Reece o sută cinzeci de mii de dolari pentru aflarea adevărului enunțat de domnul Gaither.
Surpriza a fost și mai mare la Carnegie Endowment unde, președinte de atunci, domnul Johnston a propus domnului Dodd, să ofere o cameră lîngă biblioteca fundației pentru două săptamîni și, toate rapoartele comitetului de conducere (trustee) oficiali ai fundației, de la începutul operațiunilor fundației din 1908, pentru examinare. Adică, un membru al comisiei Reece care să cerceteze, astfel, operațiunile fundației. Domnul Dodd a acceptat propunerea, fiind convins că nimeni din conducerea tînără, de atunci, a fundatiei nu avea habar despre conținutul documentelor oferite spre examinare. Domnul Dodd a selectat pentru această misiune pe doamna Catherine Casey care, se afla în componența colectivului de cercetări a Comisiei Reece, și care, fiind avocat din Washington DC, urmărea ca procedurile comisiei să fie executate în acord cu legea, dar care, nu era deacord cu scopul cercetărilor comisiei fiind convinsă că fundațiile fac numai bine prin granturile pe care le acordă.Înarmată cu un reportofon cu bandă magnetică, doamna Casey și-a început cercetarea documentelor fundației Carnegie de la începuturile acestei fundații. Astfel, aflăm din șocanta mărturie a doamnei Casey:
„Suntem acum în 1908, oficialii fundației studiază răspunsul la întrebarea:„dacă există un alt mijloc de a modifica modul de viață a unui popor, mai eficient decît războiul”? Concluzia comitetului de trustees a fost că, nu există alt mod mai eficient decît războiul. Același comitet se întreabă în 1909: „care este metoda cea mai sigură de implicare a SUA într-un război”? Răspunsul: „este necesar să punem mîna pe State Department, pe toată mașinăria diplomatică a SUA”! Aproape nimeni nu reprezintă SUA în funcție oficială, dacă nu este membru, sau dacă nu este agreat de CFR. Suntem acum, în timpul primului război mondial, comitetul trimite o telegramă halucinantă Președintelui american de atunci, Woodrow Wilson prin care atrăgea atenția acestuia că: „războiul să nu se sfîrșească prea devreme”!
Mai departe, suntem acum după război, comitetul de trustees formulează o nouă întrebare: „cum putem preveni ca societatea americană să se reîntoarca la modul de viață de dinainte de război”? Răspunsul: „este necesar să punem stăpînire pe sistemul de educație și mass media din SUA, mai ales, felul cum se prezintă și se predă istoria americană în licee și universități”. Din acest motiv, fundația a contactat vîrfurile academiei americane în domeniul istoriei, pentru a solicita colaborarea acestora la modificarea istoriei americane în spiritul internaționalist al globalismului. Fundația a fost refuzată categoric. Atunci, comitetul de trustees a ajuns la concluzia că, este necesară o nouă generație de istorici care să modifice conținutul istoriei americane în acord cu scopurile fundației. De asemenea, fundația a recunoscut că sarcina preluării educației în America este prea mare pentru ea și, în consecință, a contactat fundația Ford pentru preluarea educației în interiorul Statelor Unite. Rectae, Carnegie Endowment se ocupa cu educarea străinilor în viziunea fundației (prin ONUși UNESCO) iar, Ford Fundation de educația cetățenilor americani. Astfel, au fost selectați 20 de tineri istorici care au format nucleul „societății americane a istoricilor”. Acești tineri au fost trimiși la Londra, un program finanțat de Guggenheim Foundation care, astfel, a colaborat la conspirația fundațiilor de a schimba istoria americană.
După ce această informație a fost împărtășită de către doamna Casey, după întoarcerea acesteia de la New York, împotriva domnului Dodd și asistenților lui a început operațiunea de discreditare și revocare a comisiei Reece sub presiunea Casei Albe și a majorității parlamentare, de atunci, din Camera Reprezentanților. Totuși, raportul și documentele comisiei se găsec la biblioteca Congresului și pe net, inclusiv interviurile date de Norman Dodd în anii 1980 și 1982, pot fi văzute pe Youtube.
Mărturia domnului Dodd, șeful colectivului de cercetare al Comisiei Reece, a dat un răspuns cît se poate de clar întrebării care a frămîntat generații de români după război. De ce nu vin americanii? Pentru că, cei care controlau societatea americană doreau să contopească SUA, URSS și, probabil, toată emisfera vestică întro singură entitate, the new world order! Conspirația bancherilor internaționali de a transforma planeta întrun „babilon” totalitar sub dictatura unui guvern unic este la fel de actuală acum, ca și, acum o sută de ani. Activitatea secretă a grupurilor oculte se desfăsoară fără întrerupere, și făra granițe. Intenția lor nu s-a schimbat nici în zilele noastre, trăim sub același spectru al răului, ca și, bunicii și părinții noștri!
Romania nu este ocolită de activități subversive specifice agendei „globaliste”, fie că este vorba de o mafie transpartinică la vîrf care asigură „implementarea” agendei, fie că este vorba de ONG sau fundații finanțate de oligarhia financiară, fie că este reprezentată de organizații legitime aparțind UE, linia politică este aceiași: discreditarea ideei de stat național și independenței economice și politice, în favoarea bazaconiilor globaliste de integrare intrun suprastat dictatorial, the new world order. Crize economice și politice, razboaie și asasinate politice au ca scop declașarea unui haos general, pentru ca, națiunile să accepte o nouă ordine care să se substituie haosului, declanșat intenționat de oligarhie cu acest scop. Motto: „Ordo Ab Chao” sau Order out of Chaos este atribuit: to the Supreme Council of the Ancient and Accepted Scottish Rite”, una dintre organizațiile masonice internaționale.Acest motto definește, în mod concis, strategia oligarhiei financiare de instituire a controlului politic la nivel mondial. Toate organizațiile internaționale, supranaționale de tipul WTO, FMI, BM , UE , OECD, etc.etc., precum și, tratatele de cooperare internațională tip NAFTA, CAFTA sau viitoarele TPP și TTIP nu reprezintă decît, pași intermediari în vederea integrării economice și politice mondiale premergătoare viitoarei „the new world order”, guvernul mondial.
Din această perspectivă, reiterez necesitatea adoptării unei legislații separate sau înglobarea în Constituție, a unor prevederi care, să scoată în afara legii orice participare a demnitarilor statului român la organizații oculte sau organizații internaționale (similară legii americane Logan law) care au ca scop abolirea suveranității economice și politice a statului român, inclusiv semnarea de tratate internaționale care presupun transferul suveranității nationale unor organizații din afara controlului statului român!
Lasă un răspuns