
Trandafirul Heraldic este un simbol ce face trimitere la Floarea Vieții aflată în devenire, spre Fructul Vieții, cel care acordă o șansă minunii existenței vieții în materie. Această Floare unică apare destul de des pe monumentele de piatră ale geto-dacilor: în mausoleul regelui get Dromichete (Bulgaria), pe lorica trofeului aflat pe monumentul circular de la Adamclisi (România; Biserica Omului), pe metopele Arcului de Triumf al lui Galeriu (rege roman de origine traco-dacă) de la Salonic (antica Săruna getică), în Sanctuarului Marilor Zei din Insula Samothrace (Grecia; Samo-trace, adică „a tracilor”), pe inelul cu criptogramă al cavalerului îngropat în Biserica Domnească din Curtea de Argeş (Radu Voievod, cel ce a aparținut de secta pământeană – Biserica Veche Valahă Egipteană; pe acest inel se vede steaua cu opt colțuri și denumirea egipteană de Stea (AEKIMU), semn pandant cu octogonul aflat pe Monumentul de la Adamclisi. În interiorul acestei stele apare Trandafirul Heraldic). Simbol care mai apare pe stema mușatină a Moldovei.
Trandafirul este unul din simbolurile florale cele mai importante. Protejat de spini, trandafirul este o floare frumoasă și parfumată, reprezentand frumusețea, secretul, iubirea, viața, sângele, moartea și renașterea. În Grecia și Roma antică, trandafirul era sacru pentru zeița Afrodita, simbolizând frumusețea și iubirea. Se spunea că s-a născut din sângele lui Adonis. Zeul Dionysos (Bacchus) se împodobea cu ghirlande de trandafiri, pentru că se spunea că acesta curăță mintea în timpul beției. Harpocrates a fost mituit în secret cu un trandafir alb de Eros și a devenit astfel zeul tăcerii (Taina cea Mare). Încă de pe vremea regelui Solomon, trandafirul reprezenta iubirea. Regina Cleopatra presăra petale de trandafir pe jos, în semn de iubire, aşteptându-l pe Marc Antonius.
Acest simbol a ajuns și în simbolistica creștină, astfel că un trandafir este adesea sculptat în sala de spovedanie sau pictat pe tencuială; îl mai întâlnim și pe tavanul sălilor de ședință, ca un avertisment asupra faptului că discuțiile au loc sub rosa -„trandafir”, adică în secret. Romanii împrăștiau trandafiri la înmormântări ca un semn al învierii viitoare. În tradiția creștină, se spunea că trandafirul paradisului era fără de spini, iar spinii actuali ai florii servesc memoriei drept credincioșilor, spre amintirea momentului pierderii Paradisului. Trandafirul alb este asociat cu Fecioara Maria (trandafirul mistic al Raiului, trandafirul fără spini) și era un simbol medieval al virginității. Despre trandafirul roșu se spune că s-a născut din sângele lui Christos și astfel el este un semn al calvarului, al carității și al învierii. „Cine a împletit mai apoi trandafirul cu crucea?” Rosicrucienii, o mișcare spirituală și culturală enigmatică apărută în sec XV d.Hr., ce propune rezolvări la toate problemele omenirii. Așa cum trandafirul se „urcă” pe cruce în acest simbol, aceeași imagine o avem și pe lorica zeului get (statuia trofeului) aflat pe Monumentul de la Adamclisi din Dobrogea, unde trandafirul înflorit se „cațără” spre simbolul păsării (Cerul).
În Islam, trandafirul simbolizează frumusețea masculină și sângele lui Mohamed, la fel ca și pe cei doi fii ai lui. Trandafirul Bagdadului reprezintă legea, calea și știința, simbolizând adevărul și pe Alah. În alchimie un trandafir cu șapte petale reprezentă înțelepciunea și relațiile alchimice, în francmasonerie trei trandafiri simbolizează lumina, iubirea și viața, în timp ce crucea cu trandafir este emblema unei societăți conspirative. Trandafirii de diferite tipuri, culori și specii simbolizează diferite lucruri: trandafirul cu opt petale, simbolizeaza regenerarea; trandafirul albastru, imposibilul; cel roșu și alb – unirea opozițiilor, iar trandafirul galben – perfecțiunea. Trandafirul, ca emblemă papală, simbolizează binecuvântarea. Din perioada distanastiei Tudor, trandafirul a fost un simbol național al Britaniei, unind trandafirul roșu din Lancaster cu cel alb din York. Între anii 1455 și 1485, Anglia a fost sfâșiată de Războiul celor două Roze, o luptă cauzată de ambițiile dinastice ale caselor Lancaster și York, ale căror embleme reprezentau un trandafir roșu și, respectiv, unul alb, ambele dorind ca pretendentul lor să fie așezat pe tronul Angliei. Când în sfârșit Henric Tudor de Lancaster a ajuns la tron în 1485, ca Henric al Vll-lea (primul rege al dinastiei Tudor), cele două roze, roșie și albă, au fost combinate formând o singură roză, numită Trandafirul Tudorilor. Roza Tudorilor reprezintă o Anglie unită. Printr-o încărcătură heraldică populară, trandafirul este și semn de descendență pentru al șaptelea fiu. Unele partide socialiste europene actuale și-au ales ca emblemă un trandafir roșu.
Luând în considerare aspectele de mai sus şi având în vedere faptul că regele get Dromihete a domnit acum 2300 de ani (între aprox. 300 şi 280 î.Hr.), aşadar cu aproximativ 400 de ani înainte de apariţia romanilor în nordul Dunării, se poate teoretiza ideea că Trandafirul Heraldic, ca simbol este moştenit de noi pe linie directă de la strămoșii geto-daci, nu de la romani. Surprizele pe care ni le rezervă mormântul regelui get Dromochete nu se opresc aici. Un alt element care mi-a atras atenţia, studiind mai bine partea superioară a structurii arhitectonice, element ce completează ideea că heraldica medievală a principatelor române şi, în zilele noastre, a României, are rădăcini directe în simbolistica regală geto-dacă, îl reprezintă imaginea bucraniului (craniu de bour modelat cu lut; simbol al Zeului Mumie), sculptată pe frontispiciul intrării în camera mortuară a regelui Dromihete. Exista patru astfel de sculpturi aici, în spaţiile dintre ele fiind prezent Trandafirul Heraldic.
Demn de remarcat că această dispunere este aceeaşi precum cea întâlnită pe stema Moldovei, cu adăugirea că, pe stema principatului medieval, mai apar și Steaua, prezentă între coarnele bourului, precum şi Semiluna, la dreapta acestuia, din poziţia privitorului. Stema principatului Moldovei este reprezentată, în mod tradițional, prin capul de bour, privit frontal, simbolizând puterea, cu soarele, simbolizând luminăția bunei domnii, plasat între coarnele bourului, cu un trandafir heraldic în stânga simbolizând credința, și în dreapta luna, în faza de crai-nou simbolizând renașterea. Fondul este cinabru (roșu) simbolizând vitejia. Această stemă constituie elementul de bază al sigiliului Moldovei, al steagului Moldovei, al monedelor moldovenești. Cea mai veche pecete domnească cu stema Moldovei (M – OLD – DAVA sau „Cea mai veche cetate”, „Casa Geților de Aur”) este cea anexată unui document semnat de domnitorul Petru Mușat, la anul 1377. Astăzi, Trandafirul Heraldic, simbol ancestral al spaţiului carpato-danubiano-pontic, mai apare încă pe multe dintre sculpturile în lemn din Maramureş, din Muntenia şi Moldova.
Ca atare, putem din nou afirma, fără nicio exagerare, că simbolul reprezentat de Trandafirul Heraldiceste cu mult mai vechi în spaţiul carpato-danubiano-pontic decât o spune sau o ştie heraldica oficială.
Lasă un răspuns