Ion Nedelcu de 94 de ani, omul frumos din Rădulești, care vorbește în rime și versuri

Cu puține zile în urmă am publicat aici, în secțiunea Colocvii Literare a bătrânei noastre gazete, o prezentare și un grupaj liric al tinerei debutante din paginile noastre, talentata poetă unionistă din Basarabia, Alexandrina Vlas, pe care am avut inspirația și bucuria să o însurioresc (!) cu Ana Maria Gâbu, similara ei de dincoace de Prutul vinovat fără de vină pentru despărțirea de țări și surioare. Dar, iată, la celălalt pol identitar, un al poet de excepție primește botezul publicistic, un român admirabil care, dacă se ambiționează, ceea ce îi dorim, va atinge, peste doar șase ani, un veac de viață, văzând lumina acestei lumi fascinante și incerte în Octombrie 1921: Ion Nedelcu din satul Rădulești, județul Vrancea.

„Complotând” cu poetul David Vasile, originar din același sat, confrate deja consacrat, cu volume de autor și apariții în antologiile editurii Națiunea, dar și cu fiica venerabilului creator și iubitor de versuri, am pus la cale debutul publicistic al unui om despre care aveam să aflu că, devenind un recunscut meseriaș în domeniul confecției și reparaței încălțămintei, așa cum părinții i-au decis de copil destinul profesional, „nu a cunoscut niciodată odihna, ci, în momentele de răgaz, a compus poezii, având într-un sertar aflat la îndemână hârtia și creionul necesare adnotării versurilor create mai întâi mental, fiind, totodată, un mare iubitor al cărților multor scriitori, cărți pe care le îngrijește și le păstrează cu sfințenie.”

Am mai aflat, de asemenea, faptul că stihurile l-au animat și încântat toată viața, întreținându-i spiritul mereu tânăr și liber de necăjirile inevitabile ale vieții, alimentându-i umorul spontan, natural, dublat de spontaneitatea găsirii rimelor și tâlcurilor în versuri elaborate la moment, cu inspirație, vervă și naturalețe. Generațiile de copii și tineri îl cunosc drept „omul frumos care vorbește în versuri și rime, pus mereu pe șotii și jocuri de cuvinte, făcând haz de necaz și înveselindu-și mereu clienții, rudele și consătenii. Plin de viață, cuplat la sursa divină a inspirației și înzestrat cu duh poetic, Ion Nedelcu face de aproape o sută de ani deliciul celor care i-au trecut pragul atelierului și al casei, debordând de veselie și oralitate lirică, fărăa avea pretenția de a se fi considerat un poet cu adevărat, ci mai degrabă un rapsod al versificației și al pildelor cu tâlc neaoș, alegoric, sănătos, tradițional.

Adevărul și Minciuna

De mic omu-nvață carte ca să le știe pe toate
Și ca să știe mereu ce e bine, ce e rău,
Să deosebească-ntruna Adevarul și Minciuna.
Minciuna, de dimineață, ajunge prima în piață
Și taxă nu plătește, știe ea cum se-nvărtește…
Ce-a avut ea de vânzare a-mpărțit la fiecare
Și-a plecat cu mâna-n păr să nu dea de… Adevar,
Că, de-o prinde în ocol, iarăși o va da de gol…
Dar ce trebuie să faci pe-Adevar să îl împaci?
Că-i știut din totdeauna: el descoperă Minciuna.
Dar Minciuna nu se lasă, tot deasupra vrea să iasă!
Adevăru-i mai puternic, vine din Dumnezeu,
Dar Minciuna e minciună și vine de la Cel Rău.
Minciuna singură nu-i, are multe surioare…
Pe Minciună vin multe minciuni s-o susțină
Și, convingătoare toate, te fac să crezi că au dreptate.
Socotindu-le pe toate, poți să zici că nu-i de glumă;
Adevăru-i adevar, iar Minciuna tot minciună…!

Cuvinte cu tâlc

Cum se mișcă frunza-n plop, nu țin unii limba-n loc,
Decât ar vorbi cu ea, hiar mai bine ar tăcea…
Omul cel nechibzuit pune casa pe nisip,
Dar omul cu minte, încă, își pune casa pe stâncă.
Trebuie, dar, să vedem drumul pe care mergem.
Dacă de văzut n-ai ochi, sigur o să cazi în gropi…
Doamne, mult îmi place din Scriptură să citesc!
Simt că am în suflet pace când la Tine mă gândesc.
La cuvintele-Ți divine și spre Tine mă îndrept,
Vreau să-nvăț să am ce spune tot ce-i bun și întelept.
Glasul Tău din Cartea Sfântă, cât de mult m-anviorat,
Inima cu dor se-avântă să-ți slujească ne`ncetat,
Nu mă satur niciodată să învăț din Cartea Ta
Cu iubirea-Ți revărsată pentru veci a mî salva!
Cat de mult mi-a plăcut, Doamne, din Sciptură să citesc,
Până ochiul îmi adoarme, tot cu Tine să vorbesc.
Biblia nestudiată e-o comoară îngropată,
Dar din nou o poți găsi dacă te rogi înainte de-a citi…

Târgu Ocna – Hotel Măgura

Pentru prima dată-n viață am ajuns la dumneavoastră,
Și la anul, de-oi mai fi, tot aici voi mai veni.
Mie masa și natura mi-au dat toată-nvățătura!
Personalul de servici îți e printre buni amici,
Te serveste cum îți dorești, mulțumit să îi privești…
Vorbesc, de pildă, despre doamna Mariana,
Prima masă ce ne-a dat-o fără timp îndelungat.
Eu am spus cam ce aș vrea, iar ea mi-a răspuns așa:
– Stați o clipă liniștiți și pe loc veți fi serviți…!
Numai ce am luat un loc și am fost serviți frumos.
Din inimă cu stimă vă spun „la revedere”
Și, la anul de-oi mai fi, tot aici voi reveni…
Și, stimată Mariană, vă voi da papuci cu blană…
Și nu o spun eu în zadar, fiindcă sunt poet-cizmar…

One Response to Ion Nedelcu de 94 de ani, omul frumos din Rădulești, care vorbește în rime și versuri

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *