Obiceiuri: rânduiala nunții

Redăm rânduiala nunții, așa cum ne-a relatat-o, la 18 iunie 1974, Stănescu P. Victor (născut 1918), din satul Stănești, de sub Munții Mehedințiului:

Arcușul unui viorist este pus lângă voal, jos, pe covor. Mirele ia arcușul și, cu ajutorul lui, îi pune miresei voalul pe cap. Ea scutură capul și voalul cade. Gestul se repetă a doua oară. A treia oară pune nașa mâna și voalul rămâne pe capul miresei. Nașa împodobește apoi mireasa, o „însovonește”. Se scoală nuntașii de la masă și încep hora. Mirele ia mireasa și se prinde cu ea în horă. Mireasa rămâne apoi cu fetele în curtea casei. Mirele se-ntoarce în tinda casei și soacra îi pune un peșchir la gât. Dacă soacra mai are copii, o descheie mirele la gât și-i pune bani în sân. Dacă soacra nu mai are copii, ginerele o apucă de ciupag (cămașă) și trage până se rup nasturii de la cheotoare. În acest caz nu-i mai pune bani în sân. Soacra îi dă ginerelui o ulcică cu apă, pe care ginerele o sparge de scară. Nunta pleacă spre biserică.

La cununie, când se cântă „Paharul mântuirii”, mirele și mireasa încearcă să se calce pe picior reciproc. Cel care va reuși să calce pe celălalt, acela va domina în viața de familie, acela va fi coarda întâia în luarea deciziilor. Mireasa trebuie să țină în gură o frunză verde sau o petală de floare, pentru a rămâne tot tânără.

După ce se termină cununia, în fața bisericii, nuntașii fac horă și o învârtesc de trei ori. Când se apropie de casa ginerelui, acesta fuge înainte. Aruncă o pâine în podul casei. Soacra mare așteaptă nunta la poartă. Ginerele revine alături de mireasă. Când nuntașii ajung la poartă, soacra leagă pe mire și mireasă cu un peșchir, aceasta amintind de logodna dacică. Intră cu toții în curte. În fața casei se află o masă mică, rotundă, cu trei picioare. Pe masă se află o azimă, un caier de lână, un pahar cu vin și un ou. Soacra sărută mireasa, o ia de mână și o duce la măsuță.

Mireasa trebuie să se urce pe măsuță cu picioarele și să ocolească de trei ori. Nu trebuie să se răstoarne masa, să se verse vinul și nici să se spargă oul sau să cadă de pe masă. La fiecare rotire se oprește și, cu vârful piciorului, atinge ușor paharul și varsă puțin vin din el. Răsturnarea paharului e semn rău pentru viitorul familiei nou înființate. După acest ritual, nașa ia pâinea de pe măsuță, o frânge în două deasupra capului miresei, apoi o împarte fetelor care se află de față. Oul îl trece miresei prin sân, ca să nu aibă dureri la naștere. Soacra intră cu mireasa în casă, o duce la vatră și o pune să apuce zălarul cu mâna. Zălarul era lanțul care cobora de la gura hornului până deasupra vetrei și de el se atârna căldarea deasupra focului. Vine apoi nașa în casă și-i face miresei conciul.

Bradul ginerelui se face a doua zi furcă de tors și mireasa trebuie să toarcă un fir.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*