Doina Florescu are darul de a transmite emoții lirice în esența lor pură, sinceră…

Ziarul și editura Națiunea și-au făcut un bun obicei din preocuparea de a promova talentele prea puțin luate în seamă de alte publicații, fie din cauza ofertei abundente de poeți și prozatori amatori, fie din cauza timidității acestora, a rămânerii în conul de umbră al anonimatului. Secțiunea „Colocvii literare” și cea editorială sunt deschise atât tinerilor înzestrați cu harul poezie, cât și mai puțin tinerilor creatori de lirică, așa cum procedăm cu bucurie și în cazul poetei Doina Florescu pe care o felicităm cu prilejul „botezului” publicistic prin acest debut în paginile unei publicații de prestigiu, păstorită de înaintași fără egal, începând cu Dimitrie C. Brătianu și continuând cu George Călinescu, Tudor Arghezi, Artur Silvestri și alții, scriitori și directori.

Ca patrioți, ca naționaliști în cel mai curat și moderat sens al cuvântului, noi, editorii publicației, considerăm drept misiune de onoare cultivarea limbii noastre dragi prin promovarea literaturii autentice, bucurându-ne de bucuria celor care trăiesc emoțiile apariției în Națiunea alături de nume de referință ale artei, culturii și jurnalismului adevărat.

Poeziile Doinei Florescu, deși nu sunt șlefuite tehnic din punct de vedere al rimelor și metricii, au ceva din farmecul similar picturilor „naive”, cum impropriu sunt denumite lucrările pictorilor fără studii în domeniul artelor plastice, și debordează de sentimentalism, de gingășie și căldură prin simplitatea construcției versurilor. De la tentativele de elegii, la creațiile cu mesaje patriotice și până la poeziile pentru copii, Doina Florescu își exersează generosul registru tematic, având darul de transmite emoții lirice în esența lor pură, sinceră.

Noi ne iubim

Noi ne iubeam

Cu voci amare, cristaline,

Când sufletul mi-era pustiu;

Așa a fost să te-ntâlnesc…

Și orișice s-ar întâmpla,

Voi fi mereu numai a ta;

Tu ești iubitul meu bărbat,

Eu sunt iubita ta femeie.

Dansăm pe melodia mării

Și ne iubim cu-adevărat

Pășind pe-a dragostei alee

Și ne iubim gingaș, curat.

Să fim români…!

 

E sărbătoare-n țara mea,

Crăciunul astăzi să-l cinstim

Îmbrățișând măicuța România;

Să fim români!

Prin glas și suflet românsc

E sărbătoare azi în casa ta,

Căci e Crăciunu-n țara mea;

Să cânte neamul cel iubesc…!

De te-ai născut în România,

Pe viață ai un suflet de român

Și uiți de griji, lași bogăția,

Ne cheamă sângele străbun.

Să aveți sufletul senin

Și să aveți copiii sfinți,

Să nu mai fiți săraci, țara-i bogată,

Vom trece noi peste nevoi…

Speranță să aveți, putere,

Căci noi, românii, nu pierim…

Și Dumnezeu în veci ne poartă

Pe drumul cel mai bun, senin.

 

Ce dacă…

Ce dacă vine Primăvara…

Atâta iarnă e în noi,

Iar Martie chiar poate duce

Cocorii-n depărtare, înapoi…

Tu, primăvară care-ai fost,

Nu mai veni, n-ai nici un rost

Și poți să pleci, căci suntem reci,

Tu, iarnă fii , dară, pe veci….!

La mine în iarnă este iarnă,

La noi e iarnă pe vecie…

Doar foști nefericiți amanți

Mă mai privesc sperând spre asfințit…

 

Dor

Suferința e universală,

Ochii tăi nu-i pot uita,

Că mi-au furat liniștea;

Stelele au plecat demult,

De gura ta, că tu m-ai sărutat,

Luna de pe cer se lasă greu

Și dorul tău mai greu m- apasă,

Ochii tăi în gându-mi iar apar

Și eu te port mereu în suflet.

Dar tu în vis mi-ai apărut,

Știai demult că mă iubești

Și suferi, deși eu sunt a ta.

Iubirea toată mi-ai cerut,

Nu ți-o va lua un altul.

Poezii pentru copii

Salata

 

Pe masă-n bucătarie

Este numai gălăgie,

Mă apropii să privesc

Și pe loc mă dumiresc:

O salată verde, creață,

Morcovul cel cu mustață

Și un fir de usturoi

Și ridichi proaspăte, noi,

Cu două roșii bondoace

Au pornit horă să joace:

Ia te uită ce -ntâmplare!

Bucătarul unde-i oare?

– Sunt aici, răspunde tata…

– Hai să pregătim salata!

Mărul, para și gutuia

 

Mărul, para și gutuia,

Strugurele și lămâia

Sunt fructele preferate,

Sănătoase și aromate.

Noi cu toții le iubim

Și cu ele ne hrănim

Totdeauna, bucuroși

Ca să trăim sănătoși!

Furnicuța

Furnicuța,-ntreaga vară

Strânge boabe în cămară,

căci oricare sămâncioară

Pentru ea e o comoară.

Păsărelele cu toate,

Când e vorba de bucate

Ca să crească puii lor,

Strâng bobițe din obor.

Puișorul

Puișorul de găină,

Când se plimbă prin grădină,

Ciugulește semințe moi

De iarbă și de trifoi.

– Vrei și tu să crești frumos,

Puternic și sănătos?

Atunci papă cumințel

Semincioare fel de fel…!

La țară

– Uite mielul drăgălaș,

Paște iarba pe imaș,

Iar căprița cu trei iezi

Mănâncă doar frunze verzi.

Puișorul de găină

Ciugulește prin grădină,

Și un bobocel de rață

Firișoare de verdeață.

Iepurașul din tufiș

Ronțăie și el măcriș,

Iar melcul vine îndată

Chiar pe stratul de salată.

Eu te-ntreb, nepotul meu:

– Oare,-i chiar așa de greu

Să guști și tu singurel

Doar un pic de spănăcel?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*