„El Dorado” anvelopei salariale…

Dacă ar fi fost corecți, guvernanții ar fi inserat în noul proiect al legii privind salarizarea „unitară” și o prevederea ca, înainte cu o jumătate de an de un scrutin electoral (sau trei luni în cazul anticipatelor), să nu se opereze măriri salariale, „reașezări” ori alte pocinoage de racolare/fidelizare populistă. Ci, eventual, să fie asigurate doar indexări ale veniturilor cu rata inflației. Doar că, până la alegerile viitoare, inflația se anunță la un nivel mult prea mic pentru ca un guvern populist să poată profita, electoral, de o eventuală indexare.

Guvernanții au decis dară să tragă de bugetul salarizării cât să-i lase cu buza căzută de uimire pe votanții bugetofagi și familiile acestora. În fond, un segment determinant al bazinului electoral. Și nu mărirea salariului minim reprezintă marea problemă, deși treptele de săltare a acestuia nu au nici o legătură cu sustenabilitatea economică, bazându-se strict pe apăsarea pârghilor fiscale, ci proiectarea unui salariu semnificativ, ce pleacă de la dublul salariului minim și urcă pe cinci scări de salarizare, pentru bugetarii cu studii superioare. Deși, în mod real, între cumulul de studii, și asistăm la o reîntoarcere la grila de salarizare bazată pe „țidule”, și eficiența bugetarului nu există întotdeuna o corelație. Dimpotrivă!

Și, așa cum se întâmplă de fiecare dată când guvernanții forțează o majorare de salarii, prăpastia dintre bugetari și privați se adâncește. Pentru că sunt două mari diferențe în asigurarea surselor de salarizare. Bugetarii nu au grija productivității muncii lor, anvelopa necesară măririi lefurilor fiind asigurată din taxe și impozite. În mediul privat, însă, o mărire de salariu nu poate avea la bază decât o creștere a plus valorii aduse de fiecare angajat în cadrul firmei, multinaționalei, buticurilor etc…

Or, fiecare creștere a salariului minim reprezintă deja un efort major pentru orice antreprenor privat. Dar să vii acum și să impui și un minim de salarizare pentru angajații cu studii superioare din mediul bugetar reprezintă un mijloc ticălos de asanare a mediului privat. Pentru că se forțează migrarea angajaților cu studii suprioare, dar nu dincolo de granițele țării, ci dinspre mediul privat spre cel „de stat”. Acolo unde va avea garantat acel salariu minim pentru studii superioare…

Se crează astfel o nouă presiune asupra mediului privat, oricum strâns între dinții forcepsului fiscal, pentru a stoarce banii necesarii (și) anvelopei de salarizare a bugetarilor, dar acum presiunea va veni și din interiorul firmelor, dinspre angajații care, în mod firesc, vor solicita salarii similare.

Iar lucrurile nu se opri aici! Pentru că nivelul de trai mai bun al bugetarilor, cărora le vor crește salariile, va crea reacția în lanț a creșterii prețurilor și servicilor pe care, pentru a le accesa, angajatul la privat va trebui fie să le reducă la nivel cantitativ, fie să migreze acolo unde se anunță acest „el dorado” salarial al României.

Urmarea ar putea fi restrângerea mediului privat autohton, ba, similar procesului de decapitalizare a segmentului bancar de la începutul anilor 90, domeniul ar putea rămâne reprezentat doar de „rechinii” supraviețuitori. Nu buticarii, nu firmele de familie, nici slr-urile de subzistență, ci multinaționalele, inclusiv cele comerciale. Iar faptul că, de exemplu, Kaufland și Lidl au primit subvenții pentru a intra și a acoperi cât mai mult și din piața românească, iar guvernanții au tăcut (și vorbim de milioane dolari de la Banca Mondială şi BERD, pentru extinderea în Europa de Est, inclusiv în România), nu este o întâmplare, ci doar o continuare a politicilor agresive împotriva capitalului autohton din mediul bancar, cel al exploatării resurselor etc…

„Politically correct”, guvernanții au și acoperirea necesară! Și asta pentru că, printre criteriile care trebuiesc îndeplinite pentru adoptarea monedei euro, se numără și un anumit nivel al salariului minim. Problema va fi în momentul trecerii la moneda unică, când vor „adera” și bugetarii și privații. Iar dacă în cazul unui salariu minim unitar în mediul bugetar și cel privat lucrurile vor fi relativ echilibrate, în momentul existenței unei diferențe de salarizare, de la 1 la 18 „la stat”, și fără limită de raportare între mediul de stat și cel privat, nu se vor crea doar fisuri între structurile sociale…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*