Înalta școală a trăirii creştin-ortodoxe…

Faptul că Mişcarea Legionară nu a fost altceva decât o Înaltă Şcoală a trăirii creştin-ortodoxe se explică şi prin poziția lui Ion Antonescu – de reprezentant de vârf al Statului Naţional Legionar Român.

Astfel, Generalul Ion Antonescu, după ce îmbrăcase deja cămaşa verde, pe 6 Octombrie 1940, la o lună de la biruinţa revoluţiei legionare, cu prilejul manifestaţiei de amploare din capitală: peste 100.000 de legionari între cei circa 500.000 de demonstranţi cu totul…, [„Regele Mihai, consemnează Horia Sima, ar fi vrut să fie cu noi şi chiar să îmbrace cămaşa verde, dar a fost oprit de Antonescu. Aceasta am aflat-o mai târziu de la Şeful Casei Militare a Regelui] (Horia Sima-Era Libertăţii. Statul Naţional Legionar, vol. I, Ed. Mişcării Legionare, Madrid, 1982, p. 145-147), Antonescu deci, se adresa la Iaşi prin jurământ regelui Mihai, la 8 Noiembrie 1940, cu aceste cuvinte memorabile atunci:

„A VRUT DOMNUL, SIRE, CA ZIUA MAJESTĂŢII TALE SĂ FIE ZIUA DE PROSLĂVIRE A BIRUINŢEI LEGIUNII ARHANGHELULUI MIHAIL. ESTE ŞI ACEASTA UN SEMN CARE NE VINE DE DINCOLO, O ÎMPLETIRE DE DESTINE. SĂ NE LEGĂM CREDINŢA ÎN MAJESTATEA TA DE ÎNSĂŞI CREDINŢA LEGIONARĂ, PENTRU CA BIRUINŢA LEGIONARĂ SĂ FIE ŞI BIRUINŢA MAJESTĂŢII TALE, IAR ZIUA MAJESTĂŢII TALE SĂ FIE DE-A PURURI ZIUA LEGIUNII! AICI ÎN IAŞI, CORNELIU ZELEA CODREANU ŞI-A AFIRMAT ÎNTÂIA OARĂ CREDINŢA LUI NEBIRUITĂ ÎN PUTERILE NEAMULUI ŞI FAPTA LUI DE ÎNNOIRE RĂSCOLITOARE.

AICI S-A ZĂMISLIT CU HARUL DOMNULUI ŞI VOINŢA CĂPITANULUI, LEGIUNEA RHANGHELULUI MIHAIL, LEGIUNE CARE, A PORNIT ÎN NUMELE VECHII CREDINŢE, LA NOUA FAPTĂ ROMÂNEASCĂ, LEGIUNE CARE, ÎN NUMELE ARHANGHELULUI, ŞI-A DESLĂNŢUIT ASPRIMEA JUDECĂŢII, ALEGEREA ADEVĂRAŢILOR ROMÂNI ŞI ÎNLĂTURAREA NEVREDNICILOR.

ZIUA DE AZI ESTE ZIUA NOASTRĂ DE MĂRTURISIRE ŞI ÎNCHINARE ÎN AMINTIREA CĂPITANULUI, ESTE ZIUA FAPTEI LUI DE MARTIR AL NEAMULUI ROMÂNESC. PILDA LUI DE JERTFIRE ESTE O JUDECATĂ ŞI UN STRIGĂT: E O JUDECATĂ PENTRU TOATE LAŞITĂŢILE, TRĂDĂRILE ŞI PRĂBUŞIRILE TRECUTULUI; ESTE UN STRIGĂT PENTRU TOATE DATORIILE ŞI CHEMĂRILE VIITORULUI. SĂ NU SE UITE DE NEPĂSĂTORII ŞI PĂRTAŞII TRECUTULUI; SĂ NU SE UITE DE ZIDITORII VIITORULUI: EROII ŞI JERTFIŢII LEGIUNII AU PUS SÂNGELE LOR LA TEMELIA REGATULUI LUI MIHAI ŞI A GENERAŢIEI LUI CODREANU ŞI HORIA SIMA.” (Antonescu, Mareşalul României şi Războaiele Reîntregirii. Mărturii şi documentări de Iosif Constantin Drăgan, pag. 230;/ monahul Atanasie Ştefănescu în Comentar la Monografia Oraşului Corabia. Audiatur et Altera Pars. Ed. Babel-Bacău, 2003, p. 100; / Horia Sima,op. cit. p. 459-4)

Ce tâlc învăluia în taină de fapt mesajul lui Antonescu?! „Ascunde, spune istoricul Lavinia Daciana Dumitraşcu, de fapt, ideea de a li-l impune, spre a-i putea controla, prin intermediul Regelui… Antonescu consideră că eroii Legiunii prin jertfa lor şi-au pus sângele la temelia Majestăţii Sale”…(Radiografia Dreptei Româneşti, op. cit. p. 418-422). În continuare, cu un gest patetic,Generalul continuă:

 „Sire,

„În numele ţării şi al armatei, în numele Mişcării Legionare vă dăruiesc de ziua Arhanghelului Mihail, această spadă istorică, purtată pe plaiurile româneşti la începutul veacului al XVII-le. Voinţa ţării este că această spadă să n-o încingeţi în orice zi, decât atunci când Arhanghelul Mihail vă va învrednici să redaţi neamului toată bucuria dreptăţii şi toată întruparea nouă pe care o merită; când neamul va ispăşi, se va izbăvi şi va izbândi… Să trăiţi Sire! Trăiască România! Trăiască Legiunea!” (Horia Sima, op. cit. p. 460).

„…Se face slujba în amintirea <<Căpitanului>> în primul rând, Liceul Naţional era împodobit cu un portret al Majestăţii Sale, îmbrăcat în cămaşe verde, se merge apoi la Palatul mitropolitan, unde Majestăţile lor primesc în dar o Evanghelie şi unde are loc dejunul. ” (Radiografia Dreptei Româneşti, op. cit. p. 422). James Alexander Ginsborg, în Dinastia de Hohenzollern, ieri şi azi.Ed. Jurnal de Bucureşti, la pag. 26-28, făcând o trecere în revistă a momentelor anilor 1938-1939, spune: „După asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, Mihai, atunci voievod de Alba Iulia, era vizat a deveni liderul Gărzii de Fier. La 6 Octombrie 1940 Regele cocheta cu Garda, la început de Noiembrie a vizitat, împreună cu mama sa, o tabără legionară la Sarmisegetuza, iar la 8 Noiembrie a asistat la adunarea legionară de la Iaşi cu participarea lui Antonescu şi a lui Horia Sima.”

În studiul marelui istoric Gheorghe Buzatu, privind Mişcarea Legionară, Istorie şi Istoriografie, se consemnează: „Istoria Mişcării Legionare constituie, probabil, nu numai unul dintre capitolele cele mai interesante ale evoluţiei României în veacul XX, ci şi unul dintre domeniile ştiinţifice ce presupune pe viitor investigaţii de amploare în biblioteci şi arhive, obiectivitate şi curaj în abordare, perspectivă şi maximum de înţelegere în tratarea temei şi a variatelor sale aspecte, integrarea lor corectă în capitole mai mult sau mai puţin cunoscute ale epocii contemporane pe plan naţional şi general. Binefacerile prăbuşirii regimurilor comuniste în Europa se vor resimţi indiscutabil şi pe plan istoriologic, istoricul de mâine îngăduindu-şi, desigur, să renunţe la şabloane, dintre care, în legătură directă cu istoria Mişcării Legionare, acela privind includerea lui Corneliu Zelea Codreanu şi a partizanilor săi într-un clan al crimei organizate este cel mai persistent. Vom observa, în context, cât de straniu poate fi acest lucru de vreme ce liderii comunişti români (şi nu numai ei) au scăpat unei atari <<încadrări>>, deşi realitatea istorică este una singură, iar în mod obiectiv creatorii Partidului Comunist din România şi continuatorii lor nu suportă defel vreo comparaţie cu legionarii la capitolele privind politica antinaţională, rolul de coloană a V-a apărând interesele Kremlinului la Bucureşti sau răspunderea pentru instalarea unui regim politic ce s-a confundat, cel puţin în primele decenii, cu teroarea, arbitrariul şi mutilarea fiinţei naţionale, sacrificarea suveranităţii şi a independenţei naţionale. Nu încape îndoială, de asemenea, că istoricul de mâine va delimita mai pertinent rolul şi locul Mişcării Legionare în ţară şi într-o Europă măcinată după 1918 de conflicte, de crize economice sau de sistem profunde, de bulversări ale mentalităţilor, incredibile, după cum, între acestea, nu va ignora disputa dintre cele trei mari-isme ale veacului nostru: capitalism, fascism şi comunism.” (Radiografia Dreptei Româneşti. op. cit. p. 165-166).