Ceea ce se întâmplă în Grecia mi se pare un episod din tragediile lui Sofocle. Nu cred în gargara editorialiștilor din presa mainstream că grecii sunt puturoși, și din acest motiv au ajuns aici, dar nici în miracolele promise de premierul stângist Alexis Tsipras. Grecia este împărțită în două, „pro” sau „contra” rămânerii în Zona Euro, aidoma tragediei economice prin care trece Helada. Toată această criză durează de vreo 20 de ani, iar vina o poartă în principal băncile internaționale și politicienii corupți de la Atena, mai puțin poporul grec. Banca Europeană Centrală, Banca Mondială, FMI, tot Eurogrupul, au acordat credite nemăsurate știind că Grecia nu le va putea plăti niciodată. Funcționarii bancari internaționali și europeni, cu complicitatea penală a Bruxellului, au acordat credite fără măsură Greciei, deși analizele economice arătau că Atena nu le va putea plăti.
De ce le-au mai acordat grecilor credite dacă știau clar că nu pot fi rambursate? E un fel de „caritas” bancar în care grecii sunt datori pe sute de ani, așa cum va fi și România peste vreo ani, dacă merge doar pe mâna FMI și a Băncii Mondiale. Deci, nu doar grecii pot fi considerați vinovați pentru creșterea creditării, ci, mai ales, cei care le-au acordat fără măsură cu dobânzi uriașe care cresc pe secundă. Grexit-ul nu e un moft, ci o realitate crudă în care principalii vinovați sunt finanțiștii internaționali și rechinii economici pe mână cu partidele conservatoare de la Atena.
Ceea ce s-a întâmplat la Atena poate fi subliniat cu un exemplu clasic dintr-un sat românesc. Șeful unei sucursale bancare vrea să dea credite, pentru a-și justifica activitatea, salariul și comisionele. El îi propune săracului satului, lui Ion, să ia credit să trăiască mai bine el și nevasta Maria, măcar pentru o perioadă de timp. Șeful sucursalei știe însă că Ion trăiește doar dintr-un salariu mizer la atelierul sătesc de mobilă și nu poate returna creditul. Mai mult, lui Ion, ca și grecilor, îi place să stea după orele de serviciu la cârciumă să bea una, două, trei beri, în loc să muncească și în agricultură să-și poată procura bani mai mulți să trăiască mai bine. Pentru a-i da creditul lui Ion, șeful sucursalei îi ia ca garanți pe șeful de post, pe primar și preot.
Aceștia acceptă în schimbul unui comision, așa cum au acceptat miniștrii greci comisionul FMI/Banca Mondială la creditul luat. Ion a primit creditul dar l-a cheltuit la bufet și pe vacanțe la mare. Când a venit scadența, Ion nu a mai returnat creditul. Șeful filialei bancare, pentru a-și acoperi paguba, a propus refinanțarea creditului, cu comisioanele aferente și dobânzi pe măsură, așa cum a făcut finanța mondială cu Atena. Șeful de post, primarul și preotul în schimbul comisionului au semnat refinanțarea lui Ion. „Caritasul” s-a repetat de câteva ori, până a venit ceasul adevărului: incapacitatea de plată a lui Ion, care a cheltuit banii pe plăceri și nu pe investiții, fiind un personaj căruia îi plăcea viața ușoară, nu era fruntașul satului. Acum se pune întrebarea firească: când portăreii au venit să-l execute pe Ion, vina pentru acordarea și refinanțarea creditului nu o poartă în primul rând șeful sucursalei bancare împreună cu șeful de post, primarul și preotul care au garantat creditul, deși știau că Ion nu aveau cum să-l returneze?
Pe plan micro am prezentat situația financiară din Grecia. Creditorii internaționali poartă vina principală că au acordat credite grecilor fără număr și măsură, cu complicitatea politicienilor corupți de la Atena, care au încasat comisioanele, deși știau că aceștia, la dobânzile uriașe propuse, nu aveau cum să le returneze. Până la urmă nu politicienii vor plăti scadența falimentului, ci poporul grec. Alexis Tsipras are dreptate să acuze șantajul Eurogrupului și al finanței internaționale, dar asta nu-l va ajuta. Ieșirea Greciei din zona euro va fi o catastrofă, dar aceasta nu se va întâmpla chiar dacă o vor nemții, așa cum au amenințat Schauble și Merkel, pentru că SUA nu-și permite un stat membru NATO să părăsească UE și să intre în Uniunea Euroasiatică. Biserica ortodoxă greacă a uitat de frăția ortodoxă cu rușii și votează Bruxellul. Grecia trebuie să rămână în UE, iar poporul grec să-și plătească datoriile în continuare, chiar dacă acestea care cresc pe cap de cetățean cu vreo 3000 de euro pe secundă. Bancherii de pe Wall Street și funcționarii de la Bruxelles trebuie doar să trăiască bine! Premierul Tsipras va fi nevoit să demisioneze, dar grecii vor rămâne cu Sofocle și piesele sale de teatru politic, care sunt cunoscute de toată lumea ca „tragedia greacă.”
Lasă un răspuns