O superproducţie de Hollywood sau un serial TV despre Nicolae Titulescu ar reuşi, probabil, să-i faca pe contemporanii noştri – din România, din Europa – să-şi închipuie, măcar, ce personalitate uriașă, complexă și fascinantă a fost acest om de stat și diplomat. Puțini știm de ce viață tumultuoasă a avut parte și ce tragedie shakespeariană au însemnat ultimii săi ani de viață pe acest pământ al Europei, unde se simțea tot mai mult ca „omul fără urmă„ din povestea lui Peter Schlemiel. Neînțeles, invidiat, pândit sau alungat de puternicii zilei din țară, părăsit și ocolit de foștii săi prieteni și parteneri din marile cancelarii al timpului, urât și amenințat de dușmanii României și ai păcii europene.
Viața lui Titulescu a fost o glorioasă, iar apoi o tragică aventură. Și o aventură care nu s-a încheiat odată cu plecarea din viața pamânteană, căci, asemenea soartei altor umbre ilustre, postumitatea sa a continuat, cu același dramatism, un destin frenetic și tumultuos, cu suișuri și coborâșuri amețitoare, enigme și dezvăluri surprinzătoare, cu izbânzi strălucite și deznădejdi cumplite. „Aventura Titulescu” este și astăzi, la atâtea decenii de la plecarea sa din viața, în plină desfășurare. Opera lui dă de gândit, incită, „lucrează”. Dar cine și cum să facă o evocare vie, captivantă, însă riguros documentată, a acestui chip singular al istoriei noastre naționale? O face, de mai multe decenii, aproape singur, cel mai temeinic titulescolog al istoriografiei române, dr. George G. Potra, care ne înfățișează, cu o răbdare benedictină și strădanii greu de închipuit, faptele, învățămintele și mesajele celui mai de seamă diplomat român al secolului al XX-lea.
Cartea „Nicolae Titulescu. Arhive pierdute. Dosarul unei recuperări”, o nouă (a câta oare?) contribuție a prof. univ. dr. George G. Potra la impunătoarea sa bibliografie în materie, narează, și ea, o aventură sui generis a super-eroului invocat. Aventura zestrei documentare „acte și mărturii atingătoare de istoria și politică României, pe care Titulescu o purta, cu el, în străinătate. Documente, originale sau copii, scrisori, însemnări personale etc., care, în împrejurările tulburi ale agoniei și morții sale, au rămas fără protecție, s-au risipit, rătăcit, pierdut sau au trecut din mână în mână, și pe care, prin eforturi de multe ori personale, patrioți români s-au străduit și au reușit să le readucă în țara.
Între acești „sublimi recuperatori”, dr. George G. Potra este unul dintre cei mai tenaci, iar izbânzile eforturilor sale de refacere și reconstituire a patrimoniului documentar Titulescu, care are până acum la activ salvarea și repatrierea a zeci de mii de înscrisuri, sunt consemnate în această captivantă carte, într-adevăr una de pasionantă aventură. Dar cum Titulescu n-a avut parte de sprijinul trebuincios (să nu mai zicem și recunoștința) contemporanilor, nici neprețuitul său exeget, dr. George G. Potra, n-a fost și nu este susținut pe măsură de instituții, persoane publice etc. în țara ce rămâne mereu datoare lui Titulescu și lucrării sale politico-diplomatice. De ce? Pentru că, (dincolo de mărunte dar atât de nocive meschinării personale), în gândirea troglodită a unora, a-l onora cu dreaptă judecată pe Titulescu înseamnă a „ține cu rușii”. Strâmbă oglindă!
Lasă un răspuns