Voi, măscăricilor din Parlament, ne-aţi adus fericirea de a fi săraci de un sfert de veac! Fericirea de a fi călcaţi în picioare de lifte străine, care vor să-şi facă statul lor în statul nostru şi ne-au cumpărat pe nimic terenurile agricole, pădurile, casele şi apele! Că aţi reuşit, şi noi sîntem vinovaţi! Ne-aţi izgonit tinerii şi părinţii peste graniţă, forţîndu-i să slugărească pentru străini, pentru ca familiile lor rămase în ţara pe care aţi confiscat-o, să aibă, chipurile, un trai mai bun!
Aveţi curajul să vă daţi demisia, să restituiţi Ţării tot ce-aţi furat şi să plecaţi în bloc şi la bloc, fireşte, să trăiţi cu datorii la întreţinere, cu pîine, fasole şi cartofi, să mergeţi cu autobuzul la cea mai ieftină piaţă şi să nu ştiţi ce este concediul, pentru că salariile nu se-ajung nici pentru traiul zilnic?
În loc să scadă actele voastre de corupţie, au devenit mai frecvente, mai late, mai lungi şi mai criminale! Miniştri, magistraţi, politicieni de toate culorile, oameni de afaceri, băieţi care mai de care mai „deştepţi” au fost cercetaţi şi condamnaţi în ultimii ani pentru fraude uriaşe, pentru dare şi luare de mită, pentru sabotarea economiei naţionale şi pentru spionaj în favoarea unor ţări străine… De ochii lumii, doar cîţiva au fost încarceraţi… cu „termen redus”, la relaxare, prilej de auto-victimizare şi temperare a revoltei şi furiei mulţimii. La ieşirea de la zdup, din nou, trai pe vătrai, de averile lor însuşite ilegal, nimeni nu s-a atins. Gura prostimii a fost astupată. La începuturile ei, mita însemna, acolo, nişte lăzi cu vin, cutii cu whisky, caltaboşi, ţuică şi zeci de mii de euro, ca pe vremea lui Decebal Traian Remeş şi Ioan Avram Mureşan, iar acum, mita atinge miliarde de euro. Aşa s-au ridicat faimoasele cartiere rezidenţiale în România, înţesate de imense şi sfidătoare vile luxoase, aşa au devenit miliardari şmecherii şi neruşinaţii care fac politică de asuprire a propriului popor, prin evaziune, mită şi hoţie la drumul mare. Cîte afaceri de corupţie mîrşavă nu şi-au dat duhul şi au fost îngropate prin sertarele procurorilor ştiuţi şi neştiuţi! Cu hoţii care fură pentru a se hrăni, hoţii mărunţi, imediat îşi face justiţia treaba!
Am văzut la televizor un circ grotesc, extrem de dureros, cu un amărît de boschetar, care, cu bani din cerşit, cumpărase de la un marchet o sticlă de suc şi o ciocolată, dar mai rîvnise şi la o nuga, pentru care însă nu-i ajungeau banii. Dar, fiindcă foamea îi striga cu disperare să ia şi nuga aceea, care costa doar 60 de bănuţi (deci, 0,60 lei!), pedepsitul de Dumnezeu a băgat nuga în buzunar. După ce a plătit la casă ciocolata şi sucul, a fost controlat şi i s-a găsit marea comoară furată. Alarmă de gradul zero, televiziune, poliţie, jandarmerie şi alte organe l-au expus pe nenorocit oprobriului public, l-au ridicat cu duba şi l-au dus la beci, ca să ia lumea aminte de ce va să zică furtul din avutul altuia! Pe românii care s-au împrumutat la bănci, nu ca să-şi pună plasme 3D în casele de lut sau mobilă cu telecomandă în nişte amărîte de apartamente, nici ca să-şi ţină copiii la şcoli înalte, în celebrele universităţi din vestitul Occident, ci ca să-şi opereze bolnavii sau să-şi îngroape morţii, i-aţi executat silit şi i-aţi lăsat fără case, cînd au rămas fără locurile de muncă desfiinţate tot de voi, măscăricilor!
Cînd e vorba de voi, cei care aţi furat şi vîndut România, aţi luat împrumuturi fabuloase din bănci fără să le mai restituiţi, justiţia foloseşte ochiometrul, fiindcă este tot la mîna voastră! Să le fie verificate, leu cu leu, averile celor care s-au îmbogăţit după lovitura de stat din 1989, antiromânii care acţionează protejaţi de legiuitori, la rîndul lor, membri ai clubului de crimă organizată împotriva statului român. Cele mai periculoase găşti de hoţi au luat în stăpînire România şi-au împins-o în războaie străine. Dureros este că şi-au găsit susţinători în rîndul populaţiei, care îi apără cu violenţă şi prostie şi îi votează pentru un peşcheş de crîşmă.
„A nu fi cuprins de ruşine atunci cînd ai furat, e cea mai mare depravare”, zicea Aristotel pe la anii 300 î.H. Aceşti „specialiştii” care au reconstruit dialectica hoţie-lege, nu trăiesc doar din retribuţia uriaşă de parlamentar, ba, încă, îşi mai făcură şi pensii suplimentare, ce ruşine, ce nesimţire ordinară, ce sfidare grosolană a poporului pe care ar trebui să-l slujească, nu să-l jefuiască! (Fiindcă „Patria este norodul, iară nu tagma jefuitorilor!”, cum zicea Tudor din Vladimiri). Sursele lor de bani s-au înmulţit ca ploşniţele în bojdeuca săracilor, iar cînd sînt atinşi de cineva la inteligenţă pot prezenta seturi de diplome de facultăţi, masterate, doctorate, burse străine, încît e clar că, banii şi puterea le-au lungit mînile şi parşivitatea, nu le-a sporit mintea.
Avari, cupizi, făţarnici, seniori ai lăcomiei de bani, distrugători a tot ce-i românesc, politicienii noştri n-au lucrat niciodată pentru popor, fiind tot timpul împotriva lui. Înhăitaţi cu străinii şi duşmanii României, urzesc şi pun la cale împotriva naţiunii, dar în folosul şi sporul nemerniciei lor. Spionează pentru străini, făcînd un titlu de glorie din asta. Cît de potrivite sînt versurile lui Adrian Păunescu pentru micimile din Parlament!: „La muncă, derbedei, că trece anul/ Şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul./ Făceaţi pe democraţii cei cucernici,/ […] mamii voastre de nemernici!/ Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine/ Şi-apoi convingeţi-vă că e bine.// C-aţi luat o ţară de mai mare dragul/ Şi i-aţi distrus averile şi steagul./ S-ajungem colonia de ocară/ Care-şi va cere scuze în maghiară./ Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,/ Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici”…
Speră oamenii cu scaun la cap că aceste jigodii înciocoite peste noapte prin legăturile ultramafiote statornicite între politruci şi afacerişti, îşi vor pune vreodată cenuşă în cap, recunoscund public că au furat pe rupte din averea poporului şi apoi restituind adevăratului proprietar tot ceea ce şi-au însuşit pe căi nelegiuite?
Păi pentru aşa ceva e nevoie de conştiinţă, ruşine şi curaj. Ori ei, toţi ce intraţi şi ticăloşiţi până în măduva oaselor de mizeria politrucianismului postdecembrist, au renunţat din start la balastul (sic!) aflat în centrul moralei celor mulţi şi cu frică de Dumnezeu, adică la ruşine şi conştiinţă. Iar despre curaj nici pomeneală la aceste secături ca alde Varujan Vosganian, care ajung să se târâie în genunchi, doar-doar vor putea ciuguli mai departe din firimiturile căzute de la masa celor care, în pofida dezastrului naţional provocat şi a nevredniciei sfidătoare pe care o promovează, continuă să se agaţe de putere, ca şi cum ar vrea să testeze cota de răbdare a românilor groaznic batjocoriţi.
Pentru alde ăştia ar trebui nu pensii sau recompense speciale, ci legi speciale de pedepsire! Ori asemenea legi nu pot fi elaborate şi aplicate în folosul reinstaurării dreptăţii şi echităţii decât după demolarea/dizolvarea actualului cap al ruşinii naţionale, putregaiul numit parlament, aceasta făcând posibilă schimbarea actualei Constituţii de rahat şi a actualului Cod penal care-i favorizează pe pungaşi şi trădători.
(În China şi Singapore nu numai că marii tâlhari şi răufăcători din categoria contrabandiştilor de droguri sunt de îndată puşi la zid şi împuşcaţi, dar familiile acestora, ca o ultimă şi deplin meritată ruşinare publică, sunt obligate să achite contravaloarea gloanţelor care le-au curmat netrebnicile vieţi. Iar lucrurile în aceste ţări, aşa cum ştim cu toţii, merg ca pe roate…)
Făcând pe democraţii şi dorind să fim pe gustul fariseilor din Uniunea Europeană, noi am abrogat pedeapsa cu moartea. Ba mai mult, marea grijă şi străduinţă a tuturor lichelelor din guvernele postdecembriste a fost aceea să le creeze răufăcătorilor cu ştaif (Adrian Năstase, Dan Voiculescu, Gigi Becali, George Copos etc.) condiţii cu mult mai bune ca în căminele studenţeşti, astfel ca aceştia să poată scrie, adică să arunce în derizoriu cartea şi cultura prin cărţile lor de semidocţi cu ifose. De fapt,în acest mod guvernanţii se îngrijesc să-şi asigure tot confortul pentru acea obligatorie perioadă, conform cutumei politice de la noi, când ei înşişi vor ajunge după gratii…
În aceste condiţii cumplite pentru naţie şi ţară, rămâne ca pe lângă rugăciuni, zeci de mii de români să ia cu asalt lăcaşurile putreziciunii naţionale, supranumite instituţiile centrale ale statului.
Numai astfel România are şanse să revină într-un timp rezonabil la linia de plutire a demnităţii şi normalităţii.
Bine punctat-problema ii ca se striga in pustiu-pradaluitorii nu mai simt romaneste,sunt fatarnici,cred in necredinta,sunt atei dar ii vezi mirandu-se la icoane .Au jefuit o tara in asa hal ca pibul a scazut cu 80 la suta.Din toate razboaiele in care a fost antrenata,Romania nu a iesit asa distrusa si jefuita.Peste 4 milioane de refugiati.Cerem presei nationaliste ,care tine cat de cat la ce a mai ramas din aceasta tara sa sprijine noile formatiuni care au luat fiinta,poate se reuseste inlaturarea vampirilor sugatori de licurici de la carma Romaniei.