Ca-n tenis…

Războiul între S.R.I. şi magistraţi e departe de a se încheia, oştirile se tot adună, va fi  o luptă lungă, „care pe care”. „Tot ce avem nevoie este o criză majoră şi societăţile o vor accepta”, afirma Patriarhul Ocultei Mondiale, David Rockefeller, cel care zilele trecute a împlinit 100 de ani! Iar eu eram foarte îngrijorată că nu mai apucă anul acesta Crăciunul! Cei mai bătrîni miliardari ai lumii dintr-un top al revistei Forbes, care, prin sistemul financiar creat de ei, au trecut la instaurarea dominaţiei globale, au vîrste foarte înaintate, ce depăşesc 95 de ani. Longevitatea lor fiind susţinută prin numeroase şi complicate proceduri medicale extrem de costisitoare, că doar are balta lor peşte, transplantul de organe,  în ce-i priveşte, fiind cap de listă. Oamenii aceştia nu sînt cei mai capabili de pe planetă doar pentru că dorm pe bani, ei sînt bolnavi psihic şi au pus planeta în pericol cu nebunia lor. În spatele tuturor conflictelor militare din lume stau bancherii aceştia de top. Ca membru al societăţilor secrete „Illuminati” şi al „Aristocraţiei negre” planetare, miliardarul David Rockefeller a condus vreme îndelungată Banca Chase Manhattan, a pus bazele Comisiei Trilaterale împreună cu Zbigniew Brzezinski şi recunoaşte cu neobrăzare în cartea de memorii că face parte din conspiraţia vinovată de globalizare. Sumbrul personaj Rockefeller are la activ şase transplanturi de inimă şi două transplanturi de rinichi în ultimii 42 de ani. La banii lui, probabil, şi-a schimbat toate piesele ruginite din instalaţie, iar acum declară că vrea să trăiască 200 de ani!

Începînd cu anul 1990, şi România a devenit raiul miliardarilor escroci. După ce a profitat la maxim de legile injuste şi de alianţe păcătoase cu hoţii celebri din din vîrful politicii românești (umflîndu-şi din tastatură cîştiguirle), miliardarul Ţiriac care a abuzat şi fraudat, la fel ca toţi ceilalţi bancheri, sute de mii de clienţi prin dobînzi, clauze şi comisioane abuzive, a mirosit el ceva de şi-a vîndut rapid, pe fondul acestor crunte războaie interne, participaţia de 45 la sută deţinută la UniCredit Ţiriac! Ion Ţiriac  e orice, numai patriot nu, fiindcă nu a contribuit cu nimic la dezvoltarea măcar a unei ramuri economice a  României! Ba, încă, în afara afacerilor bancare  necurate, el mai e „celebru” şi prin  vînătorile cu masacrele de sute de mistreţi anual din imensul domeniu cinegetic de la Balc (150 ha), concesionat de el, unde organizează în fiecare an partide de vînătoare la care participă „celebrităţi” din întreaga lume – oameni ale căror nume (prin averile şi impozanţa lor) stau pe cele mai înalte piedestaluri… La fel ca David Rockefeller, Ţiriac este sincer şi recunoaşte nonşalant că în tinereţe a făcut bişniţă, vînzînd la suprapreţ ceasuri aduse din Rusia, profitînd de privilegiile pe care i le-a oferit comunismul. Aşadar, ce avem noi aici? Un profitor, un îmbogăţit cu ajutorul corupţilor şi un chiler de animale. El a primit gratis, chiar în buricul Capitalei, sediul băncii Ţiriac din strada Doamnei, a primit o vilă de 1200 metri pătraţi pentru care plătea o chirie mai mult decît simbolică, de 80 de dolari pe lună, a primit gratis sedii pentru fonduri mutuale, spaţii comerciale, precum şi terenul pentru Porche sau Mercedes. O fi fost rănit la cap la revoluţie şi noi nu ştim! Cine a mai avut atîtea privilegii­­ în ţara asta a nimănui? S-a îmbogăţit pe spinarea tot mai încovoiată a bietului român! Dacă avea măcar un dram de demnitate sau de sentiment patriotic, n-ar fi primit gratis imensa clădire în care a pus bazele băncii Ţiriac, prin care a abuzat mii de români rămaşi fără case, prin executare silită.

Afacerile cu statul român l-au îmbogăţit! N-a fost văzut asfaltînd şosele, săpînd fîntîni, scoţînd cărbuni, secerînd grîul sau trăgînd lumină în satele neelectrificate ale României. Într-un interviu televizat, încerca să se dezvinovăţească: „Eu nu prea mă ocup de banii mei, sunt destul de deştept să-mi dau seama că sunt prost”. Adevăr ai grăit, maestre, chiar dacă ai făcut-o cu o mîrșavă aroganţă, dată pe glumă! Întrebat de către reporter ce crede despre anumite infracţiuni, celebrul bancher  declara că nu s-ar da înapoi de la introducerea în lege  a pedepsei cu moartea, uitînd să menţioneze că trebuie să se înceapă cu bancherii de pe teritoriul Ţării. „Eu am beneficiu că mă cheamă Ţiriac. Faptul că mă cheamă Ţiriac este un mare beneficiu. Este un brand.” Anapoda brand, care fuge de braţul legii cu ajutorul paralelor. Dar, pentru deţinere şi consum de droguri, ce pedeapsă propui domnule bancher? Tot cu ajutorul brandului şi al galbenilor a scăpat de puşcărie juniorul? Întrebam şi eu aşa, pentru că, tot românul ştie că Ion Ţiriac-junior a fost cercetat penal pentru trafic şi consum de droguri. Şi că, la proces, în sala de judecată, ai asistat şi matale. Ca brand al României, nu-i aşa?! Şi pînă la urmă, judecata a rămas ca în tren.

„Acasă la Ţiriac junior, cocaina era la discreţie, pe tăviţe, pe farfurie, direct pe masă. Cele mai multe petreceri erau la Ion Ion Ţiriac. Participau prietenele acestuia, respectiv Raluca Sandu, apoi, Ileana Lazariuc. Petrecerile drogaţilor aveau loc pe domeniul lui Ion Ţiriac, nu ştiu dacă la senior sau la junior, dar cum Ion Ţiriac baştanul dispunea de mai multe proprietăţi, evident, dezmăţul se ţinea în curţile lui,  în Primăverii, vizavi de casa lui Nicolae Ceauşescu, în zona Aviaţiei şi într-o alta, în Pipera. Am participat la cinci-șase petreceri”, declara un martor. „La marea majoritate s-au consumat droguri. Cocaina era la dispoziţie. La vedere. Toată lumea se putea duce şi putea să tragă o linie, adică să consume cocaină. Era pe masă. Te duceai şi consumai cît voiai. Exista fie în bucătărie, fie în sufragerie, pe masă sau pe farfurie, fie pe o tăviţă…” Declaraţia este transcrierea unei casete video şi aparţine unuia dintre martorii principali ai acuzării în dosarul „Cocaină pentru VIP-uri”. Din motive uşor de priceput, proba nu a ajuns în dosarul în care Ion Tiriac junior a fost judecat pentru deţinere de droguri în vederea consumului propriu şi tolerarea consumului într-un spaţiu accesibil publicului. Potrivit acestui martor, drogurile erau procurate, printre alţii, de la Robert Mircea Sandu, nepotul preşedintelui F.R.F., şi de la Radu Năstase, judecat pentru infracţiuni similare, dar în dosarul „Cocaina pentru săraci”. Ulterior, în faţa judecătorului, martorul care mai spunea că drogurile erau procurate pentru 100 de euro sau dolari, uneori chiar de către Ion Alexandru Ţiriac şi Raluca Sandu, şi-a retras declaraţia. Era normal, în faţa banilor, omul slab şi avar cedează imediat.

Da, în tenis, Ţiriac a fost un brand. Statutul de bancher însă nu-l deosebeşte cu nimic de cămătarii hrăpăreți ai altor bănci care, sprijiniţi de to’arşu Isărescu, au abuzat şi fraudat milioane de români. Avionul pe care Ţiriac l-a donat Sănătăţii e tot din banii românilor. Aminteam mai sus de contractele bancare frauduloase încheiate cu împrumutaţii. Dacă Ţiriac şi toţi corupţii din topul bogătaşilor – parlamentari, bancheri, interlopi, guvernanţi, judecători ș.a.m.d., ar înapoia banii cîştigaţi necinstit, Ţara ar scăpa de sărăcie! Apoi, om mai putea vorbi de branduri. Desigur, de branduri morale. Dar hoţi-s tot mai hoţi, bogaţii tot mai bogaţi, săracii tot mai îndatoraţi, iar bancherul şi vînătorul-şef Ţiriac, acuzat de jurnalişti de genocid împotriva animalelor, este cel mai bogat român aflat, încă, în libertate, şi nu ştiu cum. DNA-ul îl simpatizează pînă la revolut, iar acesta deţine o avere estimată de publicaţiile de specialitate la un miliard de dolari şi o impresionantă colecţie de maşini de epocă, cuprinzînd 330 de exemplare extrem de scumpe, o colecţie de arme de vînătoare poate unică în lume – „piese” pe care a declarat că le-a cumpărat ca pe nişte cornuri cu ciocolată, adică, un mizilic, acolo. Ce va face oare Ţiriac cu banii  din vînzarea acţiunilor la Unicredit­­? Va cumpăra cumva acţiuni la Banca Asiatică de Investiţii pentru Infrastructură (AIIB) a BRICS? Românii au nevoie de legi şi conducători cinstiţi, care să-i execute silit,  fără menajamente, pe bogătaşii corupţi, să le confişte toate averile obţinute fraudulos şi să le ofere un salariu mediu pe economie sau o pensie minimă, aşa cum trăiesc milioane de români la limita subzistenţei, după ani grei de muncă. Bieţii români au ajuns „gonacii” marilor boieri şi moşieri  capitalişti, cum e şi Ţiriac, mişei care dorm pe saci de bani nemunciţi, sfidîndu-şi neamul cu obrăznicie.