Filosoful fără operă, Liiceanu s-a supărat ca „văcarul pe sat”, pardon!, pe Breban…

Pseudo-scandalul instigat de tripleta Liiceanu, Patapievici şi Pleşu împotriva scriitorului Nicolae Breban, nu este decât o nouă ieşire din schemă, strategică şi ideologică, de asalt asupra intrării în Academia Română a celor trei corifei ai demitizării istoriei şi culturii române. S-au folosit de un pretext, un discurs de bun simţ al prozatorului Nicolae Breban susţinut la aula Academiei Române, în care spunea lucruri recunoscute, la general, de opinia publică românească.Gabriel Liiceanu şi HR Patapievici, filosofii fără operă s-au scandalizat pe baza unei bârfe sau vorbe de clacă că ar fi zis autorul romanului „Buneivestire” că în Polonia ar fi fost împuşcaţi dacă ar fi susţinut tezele antinaţionale. Cei doi autori de compliaţii şi texte copy-paste s-au băgat în seamă pentru a apărea din nou în presă.

Conform unei declaraţii de presă Nicolae Breban a arătat că nu s-a referit la cei doi autori care s-au supărat ca văcarii pe sat: „Acolo nu a fost vorba deloc de Liiceanu, e o minciună ordinară”, susţine Breban. „El n-a fost de faţă, probabil că cineva i-a spus sau l-a minţit. N-am vorbit deloc de el. N-am vorbit nici de Patapievici. Am vorbit de Patapievici în emisiunea lui Radu Tudor, când am făcut un fel de metaforă, spunând că dacă Patapievici ar fi înjurat la polonezi, sau în Polonia…. istoria poloneză – asta am spus. La Academia Română am fost invitat să rezum ce am spus la emisiunea lui Radu Tudor. În niciun caz, nici la Tudor, nici la Academie, nu am vorbit de Liiceanu, este o minciună neruşinată şi s-ar putea să-l dau în judecată”. Nicolae Breban continuă şi într-un comunicat de presă să demanteleze minciunile proliferate de “ţaţele” fără operă: „Referitor la antiromânismul agresiv, cunoscut publicului larg, al dlui Patapievici, înainte de a mă pronunţa, reiau câteva citate din textele d-sale: „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării.” „Un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare… guri vulgare, trăsături rudimentare.” „Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”. „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături … ” (H. R. Patapievici, Politice, ediția 1996, pag. 64) „Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească își urmează cursul până la erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconștient, până ce mintea va fi în sfârșit scobită: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos.” (H. R. Patapievici, Politice, ediția 1996, pag. 49) „Ca poet naţional, Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noi iesim azi din zodia naţionalului”, „Poet canonic Eminescu nu mai poate fi, deoarece revoluţia sociologică din învăţământul superior care a avut loc după 1990 a adus la putere studioşi care fac alergie la auzul cuvântului canon şi manifestă tendinţa să pună mâna pe revolver când aud cuvântul tradiţie”, „Eminescu joacă rolul cadavrului din debara.

Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual, deoarece cultura română, azi ca şi ieri, se dovedeşte a nu fi decât o cultură de sincronizare”.„Pentru noua tablă de valori acceptate, Caragiale a fost găsit «politic corect», în timp ce punerea lui Eminescu la patul lui Procust al noului canon (…) a arătat fără dubiu că fostul poet național al României clasice e «politic incorect»” (H.-R. Patapievici, Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale,Flacara nr. 1-2, 2002, p. 86). Uzând de un fals de logică şi forţând grosolan valoarea eseistului Patapievici, dl Liiceanu îl pune pe acest calomniator al limbii şi naţiunii române alături de mari scriitori europeni, crezând că în acest fel, prin asemenea enormităţi, pot fi justificate aceste scabrozităţi, precum şi altele, ale dlui Patapievici. Oare prin asemenea diversiuni şi provocări mediatice grosolane vrea cumva dl Liiceanu – autorul volumului Dragul meu turnător – să-şi pregătească intrarea în Academia Română?”

Prozatorul Nicolae Breban pune de fapt punctul pe „i”. Liiceanu şi Patapievici gonflează scandalul cu intenţia de a intra forţat în Academia Română. Singurul care are operă scrisă ce poate fi luată în considerare e Andrei Pleşu, deşi personal nu sunt un fan al glumiţelor filosofice spumoase ale acestuia. Liiceanu în afară de „Jurnalul de la Păltiniş” nu are operă autentică, iar Patapievici doar compilaţii de texte injurioase şi scabroase, care nu au nicio legătură cu creaţia filosofică. Ar putea fi prima dată în istoria instituţiei, când unii dintre cei care calomniază cultura, istoria, limba şi literatura română vor intra în cel mai înalt for academic. Nu m-ar mira deloc, pentru că politica culturală corectă aplicată de instituţii din UE şi SUA în România subcolonială este de a demantela valorile şi ierarhiile naţionale, pentru ca românii să se auto-deconsidere, iar filosofii fără operă ca Liiceanu şi Patapievici sau istorici de operetă ca Lucian Boia să devină „academicieni” şi diriguitori ai promovării inculturii în România.

De fapt, neamul românesc descărnat de cultură şi valori e forţat de către marile puteri neo-coloniale să devină o populaţiune la cheremul multinaţionalelor şi intereselor pecuniare ale Bruxellului.