Ministrul lingou și „caratele” lui de plumb

Plumb! La propriu! Unul care atârnă tot mai greu în traista cu incompetenți a Guvernului. Aprope cât un lingou de socialism pontanian. Și, așa cum mii de ani, alchimiștii s-au chinuit să transforme plumbul în aur, și tot nu le-a ieșit, tot așa și ministrul metal greu (la propriu!), ar putea continua mulți ani de acum înainte să „izvorească” idei cu aură de noblețe, dar tot nu va reuși să ofere altceva decât plumb.

Incompetența ministrului pensionarilor nu are „măsură”. Dar să ajungi să întrebi Curtea Constituțională dacă un drept universal este… universal (!), depășeste orice închipuire. Să întrebi CCR-ul dacă nu ar putea diferenția unele drepturi, în privința alocațiilor acordate copiilor, în ceva mai puțin… universal, că așa vor socialiștii să împartă România, de o parte brazda cu drepturi universale (pentru ăia care nu votează ce trebuie!), de cealaltă parte una cu drepturi diferențiat-majorate (cu părinți „political correct” din perspectiva arondării electorale), pare a depăși însăși bunul simț.

Probabil, la o asemenea întrebare, judecătorilor CCR, și ei părinți, chiar le va cădea ciocanul dreptății ca o livră de plumb. Și tare ar merita să prindă sub el degetele aceluia care a putut născoci o asemenea aberație. Împărțirea copiilor în două grupe: „universali” (la 32 lei bucata) și „diferențiați” (la 84 de lei, alocați). Păi ce, nu se pot tria copii precum TVA-ul diferențiat? Unii în formula clasică a alocației, compensați în karma vieții lor de fericita întâmplare a „alocării” de la mama natură a unor părinți suficient de înstăriți, alții la suma dublată în socilaismul de compensare pontaniană a vieții de copil sărac. Sau părinte sărac? Sau părinte elector?!

Desigur, nu este neghobia mai de plumb ca șiretlenia! Pentru că o asemenea idee nu are nici o legătură cu presupusa asigurare a unui strop de mai bine pentru copii cu părinți mai puțin ajunși ori aflați în situații financiare dificile. Pentru că nu de prunci îi pasă guvernului Ponta. Ci de părinții lor, contribuabilii! Iar printr-o eventuală legiferare a acordării de alocații diferențiate, de fapt, corelarea cererilor pentru alocații cu declarațiile de venit ale părinților, pentru a stabili grupa de încadrare, s-ar mai croșeta un instrument de verficare încrucișată a veniturilor contribuabililor! Iar inspectorii ANAF nu ar mai pune chestionarele milițienești doar în fața angajaților din firmele controlate, cu întrebări luate din opisul unui securist trezit 25 de ani mai târziu, ci ar croșeta întrebări de grădiniță (fiscală) și pentru ăia mici. Pentru că și copii se pot interoga, fiscal, nu?!

De fapt, vocalizele tot mai bătrânicioase ale ministrului plumb reprezintă doar punerea în practică a unei noi aberații pontaniane. A acelei revelații avute de Victor Ponta care a decis că alocația egală pentru toți copii „este nepractică”! Și s-ar impune o diferențiere în funcție de venitul părinților. (Probabil, puștii care au în dotare bone filipineze, pentru bucuria părinților desigur, că ăla micu ce să înțeleagă?!, nici nu ar trebui să mai primească alocații, nu?).

Așa că, socialiștii și-ar dori diferențierea în funcție de venitul părinților: o diferențiere între „familiile cu venituri mici” și cele cu „venituri suficiente”. Fără a defini ce înseamnă „venituri suficiente”. Căci o familie cu un venit „bun”, dacă plătește rate împovărătoare pentru acoperișul pus deasupra capului, va fi poate greu de încadrat chiar și la veniturile (reale) de subzistență!

Or, dacă un copil este mai egal decât altul (ce atâta „Cartă a drepturilor universale”, iată „Decalogul 2015” al maoistului Ponta!), atunci toate drepturile omului ar trebui asigurate în funcție de venituri! Iar dacă le-ar putea corela cu veniturile, guvernul nici nu ar trebui să le mai ASIGURE, ci să le ACORDE. Pentru că asta vrea, defapt, guvernul socialist Ponta. Să acorde, nu să asigure aplicarea universală a drepturilor cetățenilor săi!

Și cum nu doar sărăcia este un factor defavorizant, ci și prostia, de suplimentarea… diferențiată ar trebui să se bucure și neghiobii! Eventual, chiar după modelul „politician-guvernant”, categorie pe care o putem alătura drepturilor universale, generale și diferențiate!

Că tot atârnă cu toții, plumb, de buzunarele noastre!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*