INSIDE
-
De ce tragi în noi, Mitică?…
:: Recomandate, Reflexii vizuale -
Liviu Cojocărescu, preotul-poet, cu profunde sensuri creştin-filosofice şi patriotice
:: Colocvii literare -
23 august 1944 – 12 septembrie 1944, o adevărată tragedie românească…
:: Confluenţe istorice -
Taina Sfintei Cununii…
:: Religie/Spiritualitate -
Întoarcerea Seherezadei din Carpați, Monica Mergiu: „Eu cred în propriul meu destin, în călătoria mea spirituală”
:: Interviurile Naţiunii -
O impresionantă aniversare…
:: Diaspora, Recomandate -
Un uns printre alți unși…
:: Turnul de veghe
IRODIA – autor Iulică ȚENEA / Australia
Tangoul inimii mele nebune, tinerețea și farmecul ei, pe toate le-ai luat toate cu tine, atunci când sosise timpul despărțirii noastre. Ți-am dat un nume, Irodia, pentru că la tine a rămas o bucată din mine, pe care l-a sfârșit am să ți-o cer înapoi. În gândurile mele tu odihneai cu capul pe-o Icoana. Nu te-am lăsat să te trezești, căci semănai cu un prunc ce zâmbea.
La un moment dat, ochii tăi au prins a plănge, iar eu am cules lacrimile și le-am făcut cascade. Am plâns în tăcere, fără ca tu să știi, deoarece nu am dorit să-ți deranjez somnul. Am urcat și-am coborât munții, mi-am rupt coatele și-am dat Existenței tot ce aveam, am luptat ca un cavaler să-mi cuceresc sinele și-am reușit. Dar pentru asta, te-am sacrificat pe tine, te-am zidit între pereții mănăstitii mele, să te simt mereu stăpână peste timp.
Nu am regretat nimic din tot ceea ce am făcut… îmi pot deschide pieptul să arăt semenilor mei cristalul din suflet, pe care nu l-am ascuns niciodată. Poate am fost violent uneori, mi-am ieșit din mine însumi, dar m-am întors acasă odihnit, cu gândul mereu la tine, tabloul meu unic, pictat de-un nebun pe-o pânza veche și pus pe peretele dinspre răsărit, al gândului meu.
Am alergat în cele patru zări, precum Don Quijote, Nebunul din La Mancha cu sabia și sufletul făcut flaut, închinându-mi călătoria Dulcineii, femeii din mine, ce-mi străpunge acum pieptul ieșind afară, încercând să prindă viață din Adamul meu interior. Orice cuvânt rostit prinde viața, iar viața mea acum liniștită și adormită, așteaptă mângîierea ta, întind mâna către tabloul Irodia și simt că am puterea să te pun în mișcare, să te cuprind și să-ți spun cât de mult ,,te iubesc.”
Nu te-am părăsit, te-am lăsat doar să te odihnești. Când o să vină vremea, am să mă așez lângă tine și n-am să mai plec niciodată. Împreună, bătând același ritm astral, ne v-om topi și nu va mai rămâne din noi nici măcar numele și atunci, de-abia atunci, v-om știi că am devenit ETERNI.
Te cer gândului meu să aparții clipei
și existenței pe un tărâm de vis,
Te cer vântului ce-și leagănă brațele
deasupra valurilor mării,
Te cer pământului ce te-a dat rod din rodul meu
să-mi naști speranțe, molecule și atomi.
Te primesc SOȚIE, mă primești cu totul înlănțuit
de sânul tău plin de miresme!
Căsătorește-mă în ochii tăi cu lacrimile
și tămâia mângâierilor secrete, cu roua de pe buze.
Soț pereche, m-aplec să-ți cuprind glezna Irodia,
tu,nume de fruct furat și ascuns sub parfumul unui măr.
Călătorește cu mine dincolo de nisipuri
să pot să-ți număr dulceața umerilor femeie iubită.
Sunt îndrăgostit de coasta mea, de tine,
de gingașul chip copil rămas în inimă nins.
Veșnicie, tu, deschide poarta să-mi petrec mireasa
într-un pat de fân secerat de-un cosaș nemuritor!
Irodia, sângele meu, năpasta și forța mea,
CĂSĂTOREȘTE cu mine, INFINITUL.
Foarte frumos Andrei,
adevar graiesti, …pentru mine dragostea inseamna IMPLINIRE!
God Bless You!
Iulică ȚENEA / Australia