„Un dac a coborat de pe Columnă”. Acesta era anunțul care făcea furori prin anul 1867, când Gheorghe Cârțan, ciobanul din Țara Făgărașului, a uimit întreaga Europă, fiind „descoperit” într-o dimineață, la baza Columnei Traiane, înțolit în cojocul său ciobănesc. El doar a dorit să vadă cu ochii proprii „minunea” de la Roma unde se aflau chipurile strămoșilor săi dăltuite în piatră. Nu știa că va deveni celebru.
Acum, după ceva vreme, pot spune din nou: „Minune!”. În vara anului 2014 am vizitat Muzeul și Monumentul de la Adamclisi, unul dintre cel mai importante monumente antice de pe teritoriul României. Știind controversele legate de originea sa – deși tot este declarat monument roman de către istoricii noștri – am încercat să fiu mai scrupulos în studiul meu asupra elementelor aparținătoare de acest monument, numit și Tropaeum Traiani.
Monumentul de la Adamclisi a fost reconstituit o dată la anul 1977, sub regimul Ceaușescu, după unul din modelele ipotetice ale vechiului monument aflat în ruine, și încă o dată, după anii 2000, ca parte dintr-un proiect european pe doi ani derulat cu Consiliul Județean Constanţa şi care s-a soldat cu repararea infrastructurii de acces la monument (doi km), amenajarea parcului din jur, aducţiunea de lumină şi de apă și reabilitarea monumentului din beton.
Acest monument poartă la partea superioară o statuie asemănătoare cu un trofeu roman, dar care este posibil să reprezinte chiar divinitatea geto-dacă, un zeu războinic fără de chip. În Muzeul din localitatea Adamclisi, cel care a fost construit ca un Lapidarium și adăpostește originalele elementelor arheologice aflate în zona monumentului, se află și originalul acestei mărețe statui. Tot în acest muzeu se află și macheta monumentului reconstituit. Privind atent, pe toate părțile, statuia trofeului, aveam să aflu sub subțioara dreaptă a statuii originale imaginea unui dac ce stă liniștit, așezat, fiind protejat de Divinitatea aflată la partea superioară. Cu mâna dreaptă ridicată, el parcă închină o cupă (rhyton) zeului ce-l protejează. „Șade de-a dreapta Tatălui!” Chiar spatele pare a-i fi protejat de un scut, iar partea de jos pe care stă este plină de simbolul regal daco-get al Florii Vieții în forma Florii Scut aflată și pe scutul regelui Decebal (pe celebra Columnă a lui Traian de la Roma) – „Trifoiul cu patru foi”.
Simbolul trifoiul cu patru foi este unul special. La aproximativ 10.000 de trifoiuri cu trei frunze există un singur trifoi cu patru frunze. Cea de-a patra frunză este considerată a fi șansa și norocul accidental al omului, sau intervenția divinității în destinul găsitorului (celui ce îl posedă). Îl mai întâlnim pe cupola mausoleului – mormânt al regelui trac-odris Seuthes III, aflat în Bulgaria, ca trifoi cu patru foi, colorat în roșu, galben și albastru, semn al vechimii tricolorului nostru național. Acest dac – prin ce minune – iată că nu mai apare pe statuia reconstituită a monumentului refăcut. Subțioara dreaptă a statuii zeului (sau a Trofeului) este „curată”, fără nici un chip uman.
Pe lorica statuii zeului fără de chip se află și alte elemente simbolice geto-dace, precum pasărea care mijloceşte trecerea pe tărâmul morţii. Sub aceasta – separată de cingătoarea ornată cu spiralele duble lumi în care ne „învârtim” și noi și în care se susține sabia (cea care poate aduce moartea) – se află Floarea Vieții (Viața va învinge!), ce se ridică spre Regatul Cerului. Călărețul de dedesubt sare peste o tufă de acant (ciulini, scaieți, mărăcini), simbol al greutăților vieții în materie, ce trebuiesc depășite. Capetele de lup (simbol geto-dac) apar în cingătoarea de acant ce îmbrățișează monumental la bază, gata de atac.
Dar dacul despre care vorbim nu este nicăieri. Cu o logică asemănătoare contemporanilor lui Badea Cârțan, putem și noi întreba acum: Unde poate fi acest dac care nu mai apare pe monument? Când o fi plecat, dacă a plecat? De ce nu ne-a spus și nouă? Sau incomoda noua identitate a monumentului declarat Trofeu Roman? Multe sunt dovezile nu tocmai adevărate prin care se încearcă a se ridica la rang de aliați sau civilizatori romanii Imperiului Rapace ce ne-au adus un mileniu de întuneric istoric.
Turcii iau zis acestui monument din totdeauna Biserica Omului sau Adam – Clisi (Pământul lui Adam). Ce știau ei și noi refuzăm și astăzi să aflăm?
Mda.Conspiratia criminala,internationala,impotriva Romaniei se probeaza tot mai mult,pe masura ce se dezvelesc multe adevaruri ascunse din istoria neamului romanesc.Privind adanc in istorie se constata ca atacul impotriva omenirii,creata de Dumnezeu,a inceput de mult timp,din antichitate si se pare ca mult mai demult comform legendelor si enigmelor pamatului romanesc.Pe plan local in zona unde locuesc urmasii pelesgilor si al tracilor,s-a procedat la o falsificare si distrugere totala a tuturor vestigiilor create in timp de marea civilizatie a acestora.La scara planetara o prima actiune de diversiune impotriva omenirii a fost inceperea propagandei de trecere de la regulile organizarii oamenilor in Matriarhat la Patriarhat.Acest act a facut ca celula societatii omenesti,FAMILIA,sa se destrame in timp,sa fie distrusa sa se distruga state si civilizatii,pentru a face drum unei noi civilizatii pe Pamant,o civilizatie anti umana.Rolul femeii creatoare,prin nascare,mama,sora cap de familie si indirect cap de state si civilizatii,primul invatator al fiintei umane,moralizatoare si cu credinta in Dumnezeu,a fost diminuat printr-o minciuna perfida,”libertatea femeilor”si”femeia egala cu barbatul”Femeie a fost doborata,impinsa,aruncata pur si simplu depe piedestalul Venerei si strivita in mocirla promiscuitatii,al minciunii,al desfraului,ratacind pirduta in cautarea locului ei in societatea omeneasca.Asa cum din ansamblul monumental dacic dela Adam-Clisi a disparut esenta originii sale,adica tracice,asa au disparut aproape toata literatura antica,trilogiile grecilor,istoriile despre civilizatia dacilor din neamul tracic.In mod selectiv au,ramas operele de arta care prezinta femeia resemnata,docila vrerilor barbatilor sau sortii.Ifigenia il ingrijeste pe fratele sau Oedip pana la sacrificiu de sine;Cordelia se sacrfica din dragoste paterna pentru regele Leare;femeia comisar a lui Vsevolod Vishinevski,educa o gloata de marinari salbatici.Aceste opere prezinta rolul femeii scos din cadrul familiei unde este mama,care naste copii si care este de fapt conducatorul acesteia.Asa cum prezenta unui dac din acest monument a fost stearsa spre falsificarea istoriei asa este sters si rolul fiintei feminine in omenire,falsificand adevaratul drum al celor pe care Dumezeu i-a creat pentru infrumusetarea planetei Pamant si totodata pentru organizarea Universului.