Ăsta da autodenunț! Suficient de evident pentru a bate palma cu procurorul să-i dea, nu o guvernare la „tubulatură”, ci un arest la domiciliu. Ba, parcă am pune mână de la mână și i-am strânge noi bani de bilet spre Dubai. Să-i dea arest acolo și să ne lase în pace.
Într-o neghiobie unică, dar repetabilă (!), Victor Ponta s-a autodenunțat grosier. De pe buzele lui strepezite de aroganță a plecat vestea de șapte cenți: banii din supraacciza pentru autostrăzi nu au fost folosiți pentru infrastructură, ci pentru a face o… anvelopă fiscală. El îi spune, filosofic-financiar, „spațiu fiscal”. Adică balonul de resurse prin care a putut demonstra FMI-ului că executivul lui are de unde să suporte costurile anumitor măsuri.
Și este un autodenunț al deturnării de fonduri. Luați dintr-o parte și pus pe căprării. Iar dacă mergem pe linia firului deturnant-detonant (!), fiind vorba de măsuri care au ca scop final populismul electoral, furtul din prezervativul fiscal, pentru că asta au încropit miniștrii de sub lampionul roșu al Finanțelor, se poate creiona într-un megadosar de fraudă în scop electoral, dar și într-unul al foloaselor necuvenite, în scop personal și de clan pestrițo-pesedist, căci, n-are fi mare mirare să aflăm de unde s-au luat de fapt bani pentru expediția de impresionare, prin asumarea politicii de țară, din zona bogată a Golfului. Acolo unde Viorel s-a dus cocoș, dar s-a întors cămilă. Dar nu cocoșat carecumva de contractele obținute! Că n-ar fi fost în stare să semneze nici măcar un contract de import de nisip din țara nisipului, fiind bun, poate!, doar la muls cămile pentru distracția unui șeic care își permite să achiziționeze dottore-circari de bazar.
Așadar, o devalizare care merge mână în mână cu abuzul în serviciu. Probabil, procurorii ar putea găsi acolo și niscai „indicii temeinice” pentru disjungerea unui dosar de plagiat, multe dintre măsurile de fandosire populistă fiind furate din programele altora.
Dar toate acestea pălesc în fața acuzației principale: deturnarea de fonduri. Iar acum ar trebui ca toată țara să-l dea în judecată, să-i ceară banii dați în plus la pompă, ca supraacciză, ba, să-i facă și denunțuri de escrocare. Pentru că asta a făcut! A luat banii și i-a plasat în „fonduri” de investire în propria-i imagine (ca perspectivă electoral-populistă) sau pentru a-și lăfăi mutra în oglinzile din seraiul șeicilor….
Or, de pe scena Operei bucureștene, procurorii ar putea trece pragul arenei pontaniene de la „Cirquel du Grivco”. Să descalece printre primatele ministeriale, să facă un corp de control de pază a țării. Mai ales că Ponta și-a justificat supracciza, adică deturnarea de fonduri, prin faptul că „nu am reușit să deblocăm procedurile”. Ceea ce este, de fapt, recunoașterea incapacității manageriale. Dar care nu-i asigură circumstanțe atenuante, pentru că, în momentul în care miniștrii lui de transport au început să radă de pe hărți proiectele de autostrăzi, înlocuindu-ne cu idei de drumuri expres apoi cu… nimic, supraacciza a devenit prezumat sursă de deturnare!
Iar dacă supraacciza nu a adus nici măcar un metru de autostradă, poate reușeste să mobilizeze „indignații” de pe net să iasă în stradă. Că dacă o să mai protesteze mult (doar) în „virtual”, o să se trezească cu supraaccizele lui Big Brother de nici nu o să mai deschidă calculatoarele. Și trebuie să vină în stradă, Ponta nerăspunzând întrebării principale: Unde sunt banii? Unde s-au dus cele două miliarde de lei din banii din supraacciza pe carburanții? Și unde cei din aberanta taxă pe stâlp? Și dacă nu a fost un „proiect bun”, de ce mai există încă? Nu este oare o legalizare a formei de furt public din buzunarul omului de rând? Al ăluia care e călărit pentru mărunțișuri uitate prin sertare… Sau acest „proiect”, care nu a mai fost proiect din clipa aplicării (dar la Ponta eșecul se cheamă „Proiect” și doar reușitele sunt umflate pompos ca „măsuri”), a fost doar un alt capitol la care România a fost cobai?
Oricum, dacă nu punem degrabă botniță miștocărelii și mârlăniei guvernamentale, atunci sloganul de lucru al actualului premier, „Sunt prost, am fost prost si voi fi prost!” (cu variantele, hoț, plagiator, mitoman, grobian, făʹpontanian etc.) va deveni sloganul fiecăruia dintre noi. Căci a suporta în continuare supraacciza, acest proiect „care nu a fost bun”, înseamnă să legiferăm masochismul fiscal și, mai ales, să garantăm noi acel precedent care îi va permite premierului să-și târșâie pe mai departe picioarele prin viața noastră, să introducă noi taxă tâmpe, apoi să ne ironizeze cum că a greșit, dar noi să plătim în continuare…
Lasă un răspuns