Nota informativă, nr. 138, din 9 aprilie 1946, a Postului de Jandarmi Lunca Calnicului „În rândurile populaţiei maghiare din Com. Chichiş, de pe raza acestui post se discută că în urma tratativelor secrete duse de Ungaria cu U.R.S.S., aceasta din urmă ar fi hotărâtă ca la data de 1 Maiu 1946, Arealul să fie cedat Ungariei, iar restul României să treacă sub directa conducere a unui general sovietic”.
Prin Ordinul Circular nr.2062/S din 15. III. 1946 al Inspectoratului de Jandarmi Mureş, se „aduce la cunoştinţă că pe teritoriul ţării activează posturi de radio clandestine pe unde scurte, ale căror acţiuni cuprind atacuri la adresa Guvernului, Armatei, Aliaţilor, etc. Unul din cele 4 posturi clandestine menţionate aflat pe teritoriu Ungariei, face intensă propagandă prin care asigură populaţia maghiară din Ardeal, că la 1 Mai 1946, acest teritoriu va fi redat Ungariei”.
Nota informativă nr. 12 din 15 Aprilie 1946, relatează disputa dintre românii şi maghiarii din Covasna, fiecare susţinând apartenenţa la etnia lor a unor „cadavrele omeneşti găsite cu ocazia unor săpături… Pretorul Ugron a căutat să adune probe pentru a dovedi că de sute de ani aici au locuit maghiari, şi ca atare pământul le revine lor”.
Nota informativă nr. 169 din 16 mai 1946: „Suntem informaţi că în urma hotărârii luate de către Cei 4 Mari la Conferinţa de Pace prin care sa hotărât ca Ardealul să rămână României ca mai înainte de la Tratatul de la Viena, conducătorii Uniunii Populaţiei Maghiare din judeţele Odorheiu, Ciuc, trei Scaune şi Mureş, au hotărât ca în ziua de 24 Mai a.c. să se ţină la Târgu Mureş o conferinţă, la care vor lua parte delegaţi din toate judeţele cu populaţie maghiară, dintre care vor fi aleşi oameni mai inteligenţi, care vor forma delegaţii pentru a merge la Moscova, Paris, Londra şi Newyork unde să susţină interesele populaţiei maghiare din Ardeal – Alipirea Ardealului la Ungaria”.
Nota informativă nr. 4503, din 27 Mai 1946, a Legiunii de Jandarmi Trei Scaune: „În ziua de 26 Mai 1946, orele 14,15 s-a ţinut în Sf. Gheorghe o adunare a U.P.M. pe judeţ sub preşedinţia lui Szasz Emeric, la care au luat parte cica 600 persoane, delegaţii tuturor comunelor din judeţ… Înainte ca delegaţii comunelor să se retragă pentru a alege comitetul de 20 delegaţi pentru adunarea care va avea loc la Odorhei, pretorul Gerey Pal a vorbit, decşlarând următoarele: Trebuie să alegem un comitet care să fie compus din elemente, care să apere drepturile poporului maghiar şi nu vrem ca miciuna să fie înaintată în faţa popoarelor din lume, noi vrem democraţie şi drepturi egale cu alte popoare. Poporul maghiar din Ardeal nu este sclav şi cere comitetului care va fi ales, să vorbească în acelaş sens la Marea Adunare ce va avea loc la Odorhei, la care publicul a manifestat strigând „Nu suntem minoritari, poporul maghiar pretinde drepturi egale”. Referat, din 14 Iunie 1946, cu privire la cercetarea făcută contra lui Csulak Ladislau şi alţii din comuna Aita Seacă, care în noaptea de 21/222 Aprilie 1946, au cântat în mod batjocoritor contra românilor noaptea între orele 24-1. Rezultatul cercetărilor: „O parte din învinuiţi şi tocmai aceia care au luat parte la actele şoviniste şi au cântat în mod ostentativ cântece cu caracter iredentist maghiar, contra românilor, nu voiesc să recunoască faptele ce li se impută. Declaraţii sincere în parte au dat învinuiţii Nagy Iuliu, în care arată că Csulak Ladislau şi cu alţi tineri pe care nu-I recunoaşte, au cântat un cântec cu caracter tendenţios, având începutul “Fugi române din Ardeal dacă ţi-e dragă viaţa, că vine armata lui Tildi Zolti şi te înghite”.
La fel a declarat şi Varhegy Ludovic că Csulak Ladislau cu Kalnoki Karol, Nemeth Akos, Nagy Berţi, Nagy Zoltan şi alţii au chemat pe ceilalţi ca să meargă pe strada românilor ca să cânte în mod batjocoritor la adresa acestora, spre a- şi lua revanşa pentru că şi românii cu o seară înainte ar fi făcut la fel, fară însă ca populaţia maghiară să reclame. Este o stare de lucruri în comuna Aita Seacă, cum cred că nu este în altă localitate. Foarte multe fricţiuni între populaţiile conlocuitoare, maghiarii fiind majoritari, prin Csulak Ladislau care de formă este înscris la partidul comunist, însă în toate ocaziile se manifestă ca naţionalist maghiar cu tendinţe şi de revizionism”.
Nota informativă nr. 8 din 26 Aprilie 1946, a Postului de Jandarmi Baraolt. „Populaţia maghară şi în special tineretul se poartă f. ostil faţă de populaţia şi autorităţile române –căutând a aţâţa şi provoca prin diferite gesturi şi port de trei culor maghiar în piept”. În urma unei altercaţii între un grup de tineri maghiari şi „câţiva români din Augustin…unii dintre unguri au strigat: “Aici este Ungaria şi nu România. Românii să plece”.
Nota informativă nr. 39 din 15 iunie 1946, a Postului de Jandarmi Moacşa: (…) „La serbarea şcolară care a avut loc la 11 iunie 1946, directorul şcolii a spus: Încheind acest an şcolar, cu gândul la fraţii noştri de peste Hotare şi al scumpei noastre Patriei, să cântăm cu toţii Nemzetri imnus (imnul maghiar)”.
Nota informativă nr. 5 din 15 iulie 1946, a Postului de Jandarmi Ozun. Rezumat: „Populaţia maghiară, la alegeri va vota cu partidul care le va da drepturi mai multe. Pe ziua de 29 Iulie 1946 populaţia maghiară aşteaptă evenimente noi: Alipirea Ardealului la Ungaria”.
Nota informativă nr. 9 din 10 Octombrie 1946, a Sectorului de Jandarmi Baraolt: „În comuna Belini, sunt fricţiuni între populaţia naghiară şi română pentru faptul că un număr de 34 români, au reclamat la Tribunalul Poporului din Cluj, că 13 maghiari din acea localitate în timpul celor 4 ani de ocupaţie maghiară, au devastat bunurile românilor, maltratând şi schingiuind pe aceştia. Faptele earu cele prevăsute de legea Nr. 312 din 1945, adică crime de războiu, astfel că acusaţiile au fost cercetate de Judecătorul de Instrucţie din Sf. Gheorghe, competinţă de a judeca restul de învinuiri, care au fost judecate până la 9 Oct. 1946 de Trib. Poporului”. În urma acestul proces au fost condamnaţi 8 cetăţeni maghiari, cu pedepse între 3 şi 15 ani. „Pentru aceste condamnări nu sunt mulţumiţi nici reclamanţii şi nici chiar populaţia maghiară din localitate, pentru că procesul a fost judecat cu extremă urgenţă, unii mai puţin vinovaţi fiind pedepsiţi la pedespse prea mari, iar alţii cei mai vinovaţi ştiind să usese de avocaţi şi de martori cum este învăţătorul Laslo Framcisc şi preotul Nagy Peter, care sunt principalii vinovaţi de persecuţiile românilor au fost achitaţi. Din această causă sunt mari fricţiuni şi certuri între populaţia de ambele naţionalităţi – care cu greu se va putea împăca ca să trăiască în linişte”.
Nota informativă nr. 12 din 3 Maiu 1946, a Postului de Jandarmi Olteni: „În comuna Zălan este primar Kolţa Ştefan „după cum a mai fost numit şi pus primar şi în anul 1940, când Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei. (…) Învăţătorul Kis Arpad, din Zălan, predă Geografia” după harta ţărei ungureşti în care figurează şi Ardealul de Nord”.
Nota informativă nr. 11, din 31 Octombrie 1946, a Sectorului de Jandarmi Baraolt, redă conţinutul poeziei „Cântec de război”, scrisă de Tanko Beniamin, secretarul Partidului Social Democrat din Baraolt, adresată comandantului companiei sale Dener Istvan.
„Domnule locotenent conduceţi-mă la hotar
În Ardealul de Nord şi în Ţara Secuilor
Ca să gonim de acolo pe duşmani
Al treisprezecele hotar pentru totdeauna înainte
Şi în 1916 Dvs. aţi mărşăluit înaintea noastră
Şi până la Bucureşti în toate luptele noi am învins
Nu ne oprim nici înaintea Carpaţilor
Domnule locotenent conduceţi-ne până acolo
Nu va fi înaintea noastră nici o apă şi nici o groapă
Ţinta noastră este hotarul Sfântului Ştefan
Dacă ne-am ajuns scopul acolo ne oprim ca o statuie
Domnule Locotenent aşteptăm noiule noastre ordine
22 de ani a fost destul de robie
Pe păsările trădătoare vrem să le gonim din Ţara noastră
Şi dacă le-am gonit şi hotarul este curăţat de ele
Domnule Locotenent vă rugăm să ne redaţi libertatea
Închinată cu cea mai mare stimă
Domnului Daner Istvan locotenent
Din partea autorului
(ss) Tanko Beni
Pentru conformitatea originalului la noi
Comandatul Sectorului Jand. Baraolt
Jd. Pl. Major”
Sectorul de Jandarmi Baraolt, către Legiunea de Jandarmi Trei Scaune. „La ordinul Dvs. Nr. 8572/946 cu privire la legionarii care s-au înscris în partidele din B.P.D. (…) Avem însă pe teritoriul sectorului, o altă categorie de foşti fascişti, anume foşi nylaşişti şi hortişti, cu principii perfect asemănătoare cu ale legionarilor, care acum sunt încadraţi în partidele din B.P.D. desfăşurând aceiaşi propagandă naţionalistă sub masca luptei democrate sunt foarte îndrăzneţi şi agresivi, reclamă toate categoriile de funcţionari şi urmăresc eliminarea elementului care nu este de aceiaşi origine cu ei (români, evrei şi saşi)… Printre aceştia se numără şi Csulak Ladislau, care este acum secretarul partidului comunist din localitate şi care …între 1940-1944 a făcut parte din organisaţia „Nylaşi” (crucile cu săgeţi) în care calitate a activat foarte intens, forţând românii să treacă la religia reformată, a murdărit biserica română cu materii fecale şi noroi şi a luat firma de la casa parohială”.
Sectorul Jandarmi Baraolt, către Legiunea Jandarmi Trei Scaune, 16 iulie 1946 „La ordinul Dvs. Nr. 5214/946 privitor la Kelemen Balazs, din comuna Băţanii Mari, am onoarea a raporta toate manifestările şovine ale acestuia: În timpul celor patru ani de ocupaţie maghiară, a persecutat elementul românesc spărgând geamurile, degradând casa parohială, prin luarea firmei şi mânjirea inscripţiei cu fecale. A ameninţat pe români ca să treacă la religia reformată. Era înscris în partidul nylasist purtând chiar această uniformă. (…) La 25 Noiembrie 1945 a luat parte la crima de omor contra lui Kosa Gheorghe, pe timpul când se afala ca secretar al partidului comunist. Ulterior a mai fost implicat şi în altă crimă, unde deşi a fost reţinut a fost pus în libertate şi se judecă”.
Nota informativă nr.49 din 1 Februarie 1946, a Postului de Jandarmi Lunca Calnicului: „Iredentismul maghiar, sub masca partidelor politice de actualitate, activează intens dând imbold populaţiei, să nu asculte de autorităţile româneşti. Astfel, în seara zilei de 31 ianuarie 1946, preşedintele partidului comunist din comuna Chichiş,anume Gyorgy Biro Iosif, la o întrunire ce a avut loc, în sala primăriei comunale, printre altele, a exprimat: „Fraţi maghiari, jandarmii pe care îi vedeţi astăzi,nu sunt democraţi, să nu aveţi încredere în ei, iar atunci când merg în casele voastre, pentru diferite chestiuni, să fie daţi afară, dacă nu sunt însoţiţi de delegaţii partidelor democratice. Noi nu avem nevoie de jandarmi străini şi de autorităţile române, şi cei care au venit din alte părţi să meargă şi să-şi facă serviciul ocolo. Referitor la schimbarea actualului prefect al judeţului aspus: Nu avem nevoie de prefect român, care să nu ne înţeleagă graiul şi necazurile naţiei maghiare. În continuare a spus: Fraţi maghiari, nu vor trece luni, ci numai săptămâni, până când Ungaria se va reface în hotarele Sf. Ştefan”.
Extrase din situaţiile centralizatoare referitoare la conţinutul notelor informative trimise de către posturile de jandarmi, către Legiunea de Jandarmi Trei Scaune, transmise în perioada iulie – decembrie 1945: salutul „sabodcsag” (libertate) folosit de unguri; manifeste privind autonomia Ardealului, sau alipirea acestuia la U.R.S.S;deţinere de armament; propagandă iredentistă maghiară, ostilitate manifestată faţă de autorităţile româneşti; zvonuri privin mersul războiului în favoarea Ungariei; intonarea de cântece antiromâneşti; refuzul tinerilor maghiari de a se prezenta la încorporare; opunerea populaţiei din Ozun la deschiderea şcolii în limba română (realitate prezentă şi în alte localităţi); distrugerea tricolorului românesc de la Postul de Jandarmi Ozun; izgonirea preotului ortodox Folea din Ozun; zvonuri că Ardealul nu va rămâne la români; adunarea din 9 august de la Tg. Secuiesc contra prezenţei autorităţilor româneşti; trimiterea unei delegaţii la Moscova pentru susţinerea autonomiei Ardealului; suspendarea primarului român din Micfalău; cuprinderea copiilor români din Micfalău, în statistica şcolară, ca maghiari; utilizarea în şcoli a manualelor şcolare cu conţinut şovin; atrocităţi comise împotriva unor români; refuzul „jandarmilor populari” de a purta uniforma română; arborarea drapelului maghiar la Aita Mare şi în alte localităţi; adunarea populară organizată la Aita Mare, în data de 7 iulie 1945, împotriva venirii jandarmilor români în localitate; manifestări duşmănoase ale maghiarilor faţă de populaţia română; îngrijorarea populaţiei româneşti faţă de posibilitatea retragerii autorităţilor româneşti şi faţă de persecuţiile ce ar urma din partea ungurilor; ungurii din Chiuruş vor să ceară alipirea Ardealului la U.R.S.S.;în iulie 1945, Primăria din Zagon nu folosea încă ştampila oficială în limba română; autorităţile „populare” maghiare interzic arborarea drapelului român şi tabloul Regelui Mihai; fostul jandarm hortist Pila Istvan îndeamnă populaţia să nu se prezinte la concentrare şi să nu depună armele”.
Ordinul cirular nr. 49.888 din 16 Martie 1946, al inspectoratului general al Jandarmeriei: „Binevoiţi a cunoaşte următoarele: Prin numeroase ordine anterioare I.G. J. a dat dispoziţiuni tuturor unităţilor de jandarmi din Ardeal, ca în raporturile de serviciu, atunci când vin în contact cu populaţia maghiară să păstreze atitudinea cea mai împăciuitoare şi faţă de manifestările şovine ale acestora, jandarmii să se abţină la orice reacţiune”.
Nota din 12 IV 1946: „Am onoarea a raporta că din investigaţiunile făcute, s-a constatat că numai o parte din locuitorii comunilor rurale şi-au scos buletinele de identitate în limba română. Alţii şi-au scos asemenea buletine în limba română şi maghiară. Sunt foarte mulţi locuitori, comune întregi chiar, cari nu au eliberat nici astăzi buletinele motivându-se că: nu sunt fonduri pentru tipărirea lor, locuitorii refuză să-şi scoată asemenea buletine, spunând că nu le trebuiesc, etc”.
Ordin circular nr.2865, din 5 mai 1946, a Legiunii de Jandarmi Trei Scaune: „În ultimul timp, s-au înmulţit conflictele dintre naţionalităţile conlocuitoare din acest judeţ. La baza acestor conflicte în majoritatea cazurilor stau: beţia, insultele şi jignirile ce se aduc de o parte şi de alta. Ultima batae ce a avut loc între români şi unguri în comuna Araci, a provenit din aceea că un cetăţean ungur a adresat unui cetăţean român cuvintele de român puturos”. Sunt deasemenea cazuri destul de dese când evreilor li se adresează cuvintele de „jidani”, ungurilor „boangheni” sau „ţigani unguri”, etc. Pentru a se curma această stare de lucruri dăunătoare liniştei şi armoniei ce trebuie să domnească între naţionalităţile conlocuitoare, se va aduce la cunoştinţa autorităţilor şi populaţiei civile, că cei care vor mai cădea în asemenea greşeală, pe lângă faptul că se situiază pe o linie antidemicratică, li se vor adresa acte de dare în judecată…”.
Din succinta prezentare a documentelor de mai sus, rezultă câteva concluzii:
– Există diferenţe ale discursului şi comportamentului public a liderilor populaţiei maghiare din zonă, în următoarele perioade: 8 septembrie 1944, eliberarea oraşului Sf. Gheorghe – 13 noiembrie 1944, retragerea administraţiei româneşti; 14 noiembrie 1944, instalarea administraţiei „aliaţilor” – 6 martie 1945, instalarea Guvernului Petru Groza; martie 1945 – iunie 1946, Conferinţa de pace de la Paris.
– Există apoi diferenţieri între revendicări populaţiei maghire: unele sunt în plan simbolic, altele vizează discursurile publice, iar altele planul acţional.
Deoarece cei patru ani care au urmat Dictatului de la Viena, au întărit convingerea populaţiei maghiare din Transilvania, că se poate spera la anularea consecinţelor Tratului de la Trianon, după terminarea celui de al doilea război mondial, cu deznodământul cunoscut, liderii maghiari nu acceptau revenirea la situaţia din perioada interbelică, respectiv la statutul de minoritari. (sfârșit)
Lasă un răspuns