Coborât parcă din pictura unei biserici strămoşeşti, cu barba albă şi privirea blândă, domnul Prof.univ.dr. Eugen Virgil Nicoară, trecea pe holurile zgomotoase ale Facultăţii de Arte din cadrul Universității Spiru Haret, aproape insesizabil. Călca atent să nu deranjeze procesul didactic de la Catedra de Arta Actorului, ce uneori îşi ieșea din „matcă” efectiv, repetiţiile teatrale continuând pe holuri, pe scări, pe acolo pe unde se poate întâlni un student cu un alt student şi poate aparea şansa eliberării energiilor creatoare, în favoarea finisării actului final al interpretării scenice din timpul examenelor vocaţionale de Improvitaţie şi Arta Actorului. În timpul examenelor de admitere maeştrii ce coordonează anii de studiu selectează acei tineri ce sunt dăruiţi cu posibil talent, iar apoi, în creuzetul fierbinte al procesului pedagogic, se distilează calităţile şi se finisează materialul brut, ivindu-se în lumina scenică adevărata valoare, viitorul artei interpretative româneşti, filmice şi teatrale.
Cu răbdare, domnul Prof.univ.dr. Eugen Virgil Nicoară, s-a aplecat asupra zonei documentare a artei Thaliei și Melpomenei, şi a creat, pentru tinerii înzestraţi ai facultăţilor cu profil vocaţional, o nouă istorie a acestei arte. Sunt cinci volume care au apărut la Editura Fundaţiei România de Mâine: Istoria teatrului din perspectivă antropologică, vol I.: Antichitatea, Evul Mediu; vol.II: Renaşterea, Barocul; vol.III: Clasicismul, Iluminismul, Apogeul german, Romantismul; vol.IV: Epoca marilor înnoiri și vol. V: Teatrul şi-a ieşit din matcă (1940 – zilele noastre). La aceeaşi editură a apărut şi cartea „Teoria Teatrului de-a lungul timpului”, astfel domnul Prof.univ.dr Eugen Virgil Nicoară împlinind „ …o datorie didactică”, aşa cum o numeşte chiar el în prefaţa acestui volum, continuând astfel: „Studenţii aveau nevoie de un astfel de curs. Şi eu îl făceam. Nu bănuiam atunci cât de iniţiatică poate fi o astfel de explorare. Iniţiatică, nu în sesnsul revelării cine ştie căror taine, ci în acela de formare superioară, atât a autorului, cât şi a celor cărora li se adresează. Mai ales lor.”
Născut la 28.02. 1934, în Bucureşti, a urmat în perioada 1954-1958 Facultatea de Teatru, secţia Teatrologie, din cadrul Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti. În anul 1959 este licenţiat în calitate de Critic de Teatru. În decembrie 1970 este numit Doctor în Filologie, de către Universitatea din Bucureşti, ca urmare a susţinerii tezei de doctorat. Căsătorit cu deosebitul om şi artist plastic Angela Colomei, Domnul Profesor Universitar Doctor Eugen Virgil Nicoară se regăseşte pe sine în dualitatea nou apărută şi crează cu o vervă rar întâlnită versuri şi proză, cronici şi eseuri. În perioada 1958 – 1960 este numit redactor la Revista Teatru. Din anul 1960 este cadru didactic la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Film, urmând cariera pedagogică şi devenind profesor universitar. Anul 1999 face ca, odată cu schimbările apărute în societatea românească, şi domnul Prof.univ.dr Eugen Virgil Nicoară să dorească o schimbare în viaţa sa, acceptând oferta segmentului particulat al învăţământului superior românesc, respectiv devenind profesor la Universitatea Ecologică Bucureşti – Facultatea de Arte. Odată cu transferul Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii Ecologice la Universitatea Spiru Haret în anul 2002, devine profesor la acestă facultate, în anul 2011 retrăgându-se din activitatea didactică şi pedagogică.
În tot timpul carierei sale a efectuat documentări în U.R.S.S, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii. Publică, în afara domeniului căruia i s-a dedicat cu pasiune şi sentiment, următoarele cărţi: Danton în dramaturgia universală, Editura Universităţii din Bucureşti; Teatrul francez între cele două războaie (În colaborare cu Angela Colomei) sub auspiciile aceluiaşi for; Federico Garcia Lorca şi omul curat ca apa de izvor, Ed. Universităţii din Bucureşti; Omul nou în dramaturgia lui Cehov, Ed. Universităţii din Bucureşti; Istoria teatrului universal, vol.II (în colaborarea cu Ileana Berlogea, Silvia Cucu) , Ed. Didactică şi Pedagogică, 1983.
Numeroase sunt şi cărţi de poezii publicate la Editura Semne: „Anotimpurile”, „Angela Colomei”, „Evreul ideal”, „Cei ce s-au dus şi-au devenit izvor”, „A pus în tine Domnul nemărginiri de gândire (Mihai Eminescu)”, „Psalmii mei”, „Astronaut prin cosmosul Brâncuşi”, „Angeliada”, „Oameni frumoşi ca ziua de arminderi”, „Rugăciune făcătoare de minuni”, „Măria Sa, Priveliştea”, „Ave Celesta in Aeternitas”, „Cosmicul lampadofor”, „Demiurgii”.
Romanele publicate la Editura Semne sunt la fel de numeroase, confirmând încă o dată valenţele creative ale domnului Eugen Virgil Nicoară: „Vulnerabilul invincibil”, „Romane cât lacrimă de cer senin”, „Romane cât floare de Nu Mă Uita”, „Romane cât un crâmpei de rai”, „Romane cât un diamant de rouă”, „Romane cât o licărire de stea”, „Romane cât un grăunte de muştar”, „Romane cât o adiere de dor”.
Pentru deosebita activitate în domeniul teatrului şi a vieţii teatrale româneşti, în general, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti i-a conferit în anul 2002 distincţia „Magna cum Laudae”, însoţită şi de „Medalia I.L.Caragiale”.
Lucrările domnul Prof.univ.dr. Eugen Virgil Nicoară prezintă istoria teatrului din perspectivă antropologică. Trei milenii de teatru prezentate prin intermediul teoriilor elaborate cu privire la destinul acestora. Trei milenii, ca o singură clipă, dar această clipă se confundă cu veşnicia însăşi. Sunt studiate diversele, dar fecundele epoci istorice şi literare – teatrul antic, teatrul religios, commedia dell arte, realismul, naturalismul, simbolismul, expresionismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul dar şi reprezentanţii lor atât pe plan naţional, cât şi internaţional (Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan, Shakespeare, Ibsen, Strindberg, Caragiale, Shaw, Wedekind, Cehov, Pirandello, Gorki, Claudell, O’Neill, Giraudoux, Cocteau, Garcia Lorca, Camil Petrescu, Victor Ion Popa, Mihail Sebastian, Lucian Blaga, etc). Este tratată, cu acribie, teoria teatrului, din punct de vedere istoric, dar şi literar, exemplificând cu marii creatori şi operele lor de seamă, şi cu un studiu aparte asupra tehnicilor teatrale folosite, asupra personajelor specifice, asupra artei spectacolului pentru fiecare gen în parte. Aceste lucrări beneficiază şi de o importantă bibliografie pentru istoria teatrului, deosebit de utilă atât pentru studenţi, cât şi pentru specialişti. Pe lângă bogăţia de informaţii, interpretările originale şi expresia stilistică le recomandă ca pe o lectură deosebit de atractivă.
Teatrul are Sfinţenia lui, iar unul dintre oamenii hărăziţi a-i duce crucea – ca efort creator – a fost și domnul Prof.univ.dr Eugen Virgil Nicoară. În călduroasa lună iulie a anului 2014 s-a îndreptat spre stelele sale dragi, lăsându-ne să-i ducem pe mai departe amintirea și misiunea. Despre sutele de actori ce au fost studenţii Domniei Sale spunea într-unul din volume: „…studenţii mei. Emulii mei. De dragul cărora am şi întreprins fantastica explorare a „necunoscuturilor” (…) Când călătoria propriu-zisă va „înceta”, ei vor avea bucuria să constate că au rămas înscrişi în continuare pe mirifica orbită. Iar priveliştile desluşite vor fi din ce în ce mai frumoase.”
Lasă un răspuns