Sincer de vreo doi/trei ani nu mă mai uit la emisiuni politice sau dezbateri partinice la televizor. Rar îmi arunc privirea peste un jurnal de ştiri sau un talk-show la o televiziune generalistă. La noi televiziunile de ştiri au devenit doar portavoci ale intereselor de grup, politice sau economice. De câteva luni, televiziunile de ştiri nu se mai comportă în numele principiului „câinele de pază al democraţiei”, ci mai degrabă ca un pitbull al puterii.
Am făcut greşeala zilele acestea să „butonez” circa cinci minute telecomanda la oră de seară pe programele de dezbateri politice de la Antena 3, Realitatea TV şi RTV. Am avut sentimentul că m-am întors în timp, prin anul 2009, când preşeditnele Traian Băsescu conducea cu mână de fier România. Moderatorii şi invitaţii săreau să-l execute public pe fostul preşedinte Băsescu, de parcă acesta ar fi fost încă în funcţie la Cotroceni şi ar controla se pare în continuare Justiţia, SRI şi o parte a presei. Pe vremea când Băsescu conducea România, ca un preşedinte jucător, i-am adus numeroase critici, nu le mai repet, dar astăzi să se facă emisiuni consecutive furibunde, talk show-uri interminabile şi linşări mediatice pentru un preşedinte „pensionar” mi se pare halucinant şi nedemn pentru o presă democratică. Jurnalistul e „bărbat” când critică puterea, nu pe cel căzut ori aflat în opoziţie.
Ca cetăţean, fost preşedinte şi pensionar Traian Băsescu spune nişte lucruri fireşti despre Justiţie şi SRI, care se pare că vor să devină la comun „fata neprihănită” şi „îngerul fără de păcat” al societăţii româneşti. O utopie! Şi magistraţii şi ofiţerii sunt oameni, cu păcatele lor, iar vorba psalmistului e valabilă: „numai Tu Doamne eşti fără de păcat”.
Unii din fruntea DNA sau SRI sunt numiţi în urma unor înţelegeri sau trocuri strict politice, deci vulnerabili şi şantajabili. Înţeleg că preşedintele sau premierul în funcţie nu pot să-şi expună direct în public unele păreri despre actul de justiţie şi manevrele securistice ale SRI, dar chiar nimeni nu mai are dreptul liber la opinie, nici măcar presa să-şi spună părerea despre Justiţie şi SRI. S-a ajuns ca un celebru jurnalist Ion Cristoiu să fie tras de urechi de CSM pentru că-şi expune părerile public despre binomul dictatorial DNA/SRI. Se pare că unii din fruntea Justiţiei „imaculate” promovate şi protejate de Băsescu, între anii 2005 – 2014, au ajuns să se creadă deasupra Constituţiei României, care garantează dreptul la libera exprimare şi opinie.
În chestiunea criticilor aduse unor procurori sau ofiţeri SRI, care se cred deasupra legii, deasupra societăţii, deasupra României şi deasupra lui Dumnezeu – are dreptate Cristoiu. În general, îngerii căzuţi în braţele lui satanel se cred perfecţi şi fără de prihană. Iată ce spune Băsescu public, lucruri destul corecte şi de bun simţ: Nu sunt duşmanul justiţiei, ci doar al făţărniciei exprimată prin liderii ei. În ultimele luni, se prezintă o justiţie imaculată eludînd realitatea şi încercînd să se “vîndă” românilor perfecţiunea sistemului. Această perfecţiune este o minciună. Ea nu există, chiar dacă faţă de 2004 s-au făcut progrese uriaşe, preponderent pe zona de luptă anticorupţie. De fapt asta mă îngrijorează, tentaţia de a crede că s-a terminat procesul de reconstrucţie în justiţie. Mai mult, oricine nu recunoaşte perfecţiunea este introdus în malaxorul de propagandă al Inspecţiei Judiciare şi al CSM şi admonestat public pentru prejudicii aduse justiţiei. A trebuit să suport admonestările publice şi exagerările cît timp am fost preşedinte. Nu sunt dispus să fac acelaşi lucru şi acum, cînd am devenit un cetăţean oarecare ce beneficiază de libertatea de exprimare. Mă gîndesc doar la zecile de mii de foşti proprietari care au fost batjocoriti mulţi ani prin instanţe, fără a-şi redobîndi proprietăţile, mulţi dintre ei fiind siliţi să-şi vîndă drepturile litigioase către samsari. N-a contat că era vorba de păduri, terenuri agricole, case sau terenuri prin marile oraşe. Mai mult, samsarii au fost serviţi “la cheie” în procesele de restituire în instanţe spre deosebire de foştii proprietari.Oare nu aşa a apărut un Stelu sau un clan Cîrpaci ? Oare de ce a trebuit să inventăm sisteme de retrocedare administrativă şi acelea afectate de corupţie dacă justiţia ar fi funcţionat?
De aceea, ca jurnalist nu înţeleg de ce televiziunile de ştiri generaliste fac o obsesie criticând furibund un om care nu mai este la putere, ci doar un „pensionar vocal”, vorba lui Iohannis. În România asistăm la culmea absurdului presei; la Antena 3, Realitatea TV sau RTV se fac emisiuni în care e criticată opoziţia sau „pensionarii”, nu puterea. Parcă emisiunile sunt comandate ca în Rusia lui Putin de pe „culoarele puterii” sau unii primesc formatul direct de la Eduard Hellvig pentru a se critica doar opoziţia? Presa înseamnă „câinele de pază al democraţiei”, care critică puterea şi partidele la putere, iar atunci când slăveşti puterea şi critici opoziţia sau doar fosta putere în talk – show-uri, devii doar o televiziune ca un „câine de pază al puterii” şi serviciilor secrete.
Presa trebuie să fie mereu de partea celor slabi, nu de partea celor puternici, de partea celor căzuţi, nu de partea celor sus-puşi.
Lasă un răspuns