♦ Fericirea socială este rezultatul acelei forme de conviețuire în care individul este tot mai încântat de el însuși și tot mai dezgustat de ceilalți.
♦ Viciul – îndeletnicirea eminamente umană, din pricina căreia Dumnezeu a ajuns să regrete că l-a făcut pe om.
♦ Nu se culcă pe-o ureche doar cine este într-o ureche…
♦ Bunul simț – gresia cu care omul de lume își ascute coasa simțurilor.
♦ N-ar mai fi nebunia de-acuma dacă oamenii ar consimți să fie proști de buni.
♦ Nu poate să fie prost de bun decât acela care se bucură că inima lui a dat în mintea copiilor.
♦ Pomul bunătății noaptea înflorește și ziua rodește.
♦ Omul bun este omul binelui, pe când omul de bine este al bunurilor.
♦ Bunătatea este mama bună a binelui și mama vitregă a bunurilor.
♦ La omul bun toate-s plăcute, la omul rău sunt prefăcute.
♦ Decât la câștig cu omul rău, mai bine la pierdere cu omul bun.
♦ Până și nerozia omului bun este mai umană decât inteligența omului rău.
♦ Toate vietățile urmează legea firii potrivit speciei din care fac parte, numai omul și-o corupe pe a lui.
♦ Resemnarea – pustiul care ocupă sufletul după ce ultima speranță s-a sinucis din cauza singurătății.
♦ Doar relația eu-El îl apropie pe om de esența lui, după ce toate relațiile interumane l-au îndepărtat de ea.
♦ Smerenia este perpendiculara coborâtă din inima curată pe veșnicie.
♦ Capul plecat este mult mai aproape de ceruri decât acela care se sumețește.
♦ Renunță doar aceia care așteaptă altceva de la viață și se resemnează toți aceia care nu mai așteaptă nimic de la ea.
♦ Preaplinul renunțarea îl sporește, cu resemnarea golul se hrănește.
♦ Viața omului este un șir monoton și mărginit de fapte bune și mai puțin bune, care – funcție de calea urmată – converge cu necesitate fie spre plată, fie spre răsplată.
♦ Nădăjduiesc să fie răsplătiți doar cei ce-ntreaga viață rău au fost plătiți.
♦ Adevărata libertate purcede din robia inimii.
♦ Nu moartea-n sine e cumplită, ci veșnicia ce urmează ne-nspăimântă.
♦ Moartea este o scadență amânată, îndeosebi pentru aceia dintre semenii noștri care cred cu tărie că n-au datorii față de nimeni în timpul vieții.
♦ Generozitatea – sămânța bună aruncată în solul efemerității pentru bucuria de-a gusta din recolta veșniciei.
Lasă un răspuns