Nume românești de aur: Sanda Manu – „Un bici cu vârful muiat în iubire”

Extraordinarul om de teatru şi pedagogul perfect care este Prof. univ. Dr. Hc. Sanda Manu, a coordonat până în prezent două generaţii de absolvenţi ai Facultăţii de Teatru din cadrul Universităţii Spiru Haret, începând cu anul 2004, pe lângă generațiile UNATC-ului. Pe parcursul acestor ani în care doamna profesor şi-a adus contribuţia la realizarea cursurilor de specialitate, a caietelor program, a programelor analitice, a bibliografiilor, cât şi a temelor de examen, catedra de arta actorului a cunoscut o evoluţie constantă şi valoroasă, totul fiind încununat de acreditatea de către ARACIS a Ciclului II Bologna (masterat Artă teatrală).

Profesoarei şi deosebitei regizoare Sanda Manu – eminent pedagog al artei teatrale – i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” din Bucureşti în anul 2009. La acest eveniment au curs cele mai frumoase, cele mai curate şi nobile cuvinte care pot fi rostite despre un profesor. „Nimic nu se întoarce înapoi atât de puternic şi atât de adevărat ca dragostea unui copil pentru profesorul lui”, aşa îşi încheia cuvântul Sanda Manu după ceremonialul de acordare a acestui titlu onorific. Şi-a mărturisit dragostea faţă de foştii studenţi şi actualii studenţi, dar și faţă de profesie. I-au fost mărturisite recunoştinţa, prietenia, iubirea. Se împlineau atunci 53 de ani de când face cele două meserii – cea de regizor şi cea de pedagog la Facultatea de Teatru. În sala „Ileana Berlogea” a U.N.A.T.C. a venit foarte multă lume – de la actorul-titan Radu Beligan, la studenţi ai primului an I coordonat de eminentul pedagog, nelipsind Victor Rebengiuc, Ion Caramitru, Ilinca Tomoroveanu, Coca Bloos, George Mihăiţă, Mihai Constantin, Oana Pellea sau colegul de grupă – reputatul regizor Valeriu Moisescu. „Mă înclin şi mulţumesc. Sunt fericită azi, acum, aici. Mulţumesc şcolii mele. Am petrecut aici cele mai multe ore din viaţa mea”, spunea în aplauzele sălii Doamna Sanda Manu. Despre sine, ea mărturiseşte într-o notă serioasă şi totodată veselă că este un om care a muncit grozav de mult, dar i-a trecut, că întotdeauna viaţa i-a fost echilibrată cu munca pedagogică de la şcoală, că este foarte norocoasă, că a fost crescută nemţeşte, că a avut un tată artist – actorul Ion Manu, că a avut un soţ foarte bun, ceea ce contează foarte tare în viaţa personală – actorul Ştefan Tapalagă -, că are o fată care este, precum menţionează, „…mai deşteaptă decât am fost eu şi mai frumoasă decât n-am fost eu”. „Am trăit o viaţă extrem de normală, fiind fata unui mare actor. Am trăit o viaţă relativ normală, fiind soţia unui mare actor”.

Maestrul Radu Beligan a fost cel care cu emoţie i-a făcut un laudatio, vorbind despre cum a cunoscut-o, în anul 1956 – la primul ei spectacol, despre tatăl ei, Ion Manu, „…un om inteligent peste măsură, despre mama ei, o femeie „de neam boieresc şi de mare cultură. „Sărbătorim astăzi triumful unei minunate cariere artistice. Inteligenţa, sensibilitatea, foamea de cultură, ambiţia, uriaşa putere de muncă, grija faţă de tânăra generaţie şi dragostea pentru ţară au făcut din Sanda Manu una dintre personalităţile cele mai respectate şi îndrăgite în lumea teatrului, spunea marele actor Radu Beligan. Un alt laudatio i-a făcut Oana Pellea – în ipostază de fostă studentă, mărturisind că îi datorează tot ce a învăţat despre meseria de actor. Pentru ea, Sanda Manu este un minunat om, care te hipnotizează cu privirea și are o senzaţională energie creatoare: „E un bici cu vârful muiat în iubire. A învăţat generaţii la rând rigoare şi emoţie, inteligenţa actului scenic, bunul-simţ pe scenă şi bunul-simţ în viaţă, eleganţa, clasa, rasa pe care trebuie să le aibă un actor (…) Ne-a fost patru ani mamă, tată, profesoară, mentor, duşman, cel mai bun prieten – deci profesor ideal.

Sanda Manu s-a născut în anul 1933. Tatăl ei a fost apreciatul actor Ion Manu. A fost căsătorită cu regretatul Ştefan Tapalagă (fratele cunoscutei actriţe Rodica Tapalagă), cu care are o fată, pe Irina. A absolvit cursurile Facultăţii de Regie a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, fiind colegă, printre alţii, cu Radu Penciulescu. După absolvirea facultăţii, a lucrat ca regizor de teatru şi de televiziune şi profesor universitar la I.A.T.C. (Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică), devenit după 1989, A.T.F.(Academia de Teatru şi Film), mai apoi, U.A.T.C. (Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică) şi, în fine, U.N.A.T.C (Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”).

De-a lungul carierei sale de regizor a montat aproximativ 120 de spectacole de teatru şi de televiziune. A regizat spectacole în teatre din Germania şi S.U.A., efectuând turnee în străinătate, la Belgrad, Varşovia, Moscova, Riga şi Berlin. În 1972 a fost într-o călătorie de studii, ca visiting teacher, în Cuba. A fost distinsă cu Premiul de Excelență al UNITER (1992) şi cu Premiul pentru regia spectacolului „Bolnavul închipuit(de Moliere), la Festivalul de Comedie de la Galaţi (2003). De asemenea, după 1995 a fost vicepreşedinte al UNITER, iar în anul 2008 a primit Premiul UNITER pentru întreaga activitate.

One Response to Nume românești de aur: Sanda Manu – „Un bici cu vârful muiat în iubire”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*