Nume românești de aur: Constantin Codrescu – actor, regizor și profesor

Personajul Ghiţă din filmul „La Moara cu noroc” (1955) a fost Troiţa din răspântia drumurilor vieţii pentru maestrul Constantin Codrescu. Undeva în suflet, dar şi acasă – la Ghermăneşti, Snagov – există şi acum hanul, celebrul han din film în care îşi pusese speranţa cismarul Ghiţă, cel devenit cârciumar. Filmul este transpunerea pe peliculă a nuvelei psihologice a lui Ioan Slavici, scenariul fiind semnat de Titus Popovici, Ioan Slavici şi Alexandru Struţeanu, iar regia artistică de Victor Iliu. Pentru valoarea sa artistică deosebită acesta a fost selecționat la Festivalul de la Cannes în 1957.

Distribuţia a cuprins nume de marcă ale artei interpretative româneşti, precum: Constantin Codrescu – în rolul lui Ghiţă, Geo Barton – Lică Sămădăul, Ioana Bulcă – Ana, Colea Răutu – Pintea, Marietta Rareş – Bătrâna, Gheorghe Ghiţulescu – Răuţ, Benedict Dabija – Buză Ruptă. Povestea de viaţă curge dramaturgic: Ghiţă şi cu Ana vin la hanul „Moara cu noroc” în speranţa unui câştig mai bun decât cel obţinut de Ghiţă ca şi cizmar. De cum începe să câştige ceva bani îi face o vizită Lică Sămădăul, însoţit de oamenii lui. Din discuţia avută cu el, Ghiţă îşi dă seama că poate sta la acest han doar cu voia lui Lică. Ghiţă îi împrumută bani lui Lică mai mult  sau mai puţin voit şi încet – încet, datorită lăcomiei sale, Ghiţă este târât în diferite afaceri murdare, printre care şi o crimă. Ascunzând totul de nevasta sa Ana, aceasta îl bănuieşte pe el ca autor al jefuirilor şi al crimei, iar relaţia lor se răceşte treptat. Împreună cu Pintea, căprarul, prieten de-a lui Ghiţă şi duşman înverşunat a lui Lică, acesta plănuieşte să-l prindă pe tâlhar, chiar cu preţul propriei căsătorii.

Acesta se dovedeşte a fi un film de referinţă în istoria cinematografiei româneşti, care marcheaza un moment de maturizare a artei cinematografice, fiind primul film cu adevărat artistic, prin rafinamentul orchestraţiei de gri-uri, prin stăpânirea cadrelor şi a unghiurilor de filmare, prin vigurozitatea şi trăinicia din jocul actorilor. „La Moara cu noroc” este un film percutant, matur, care rămâne şi astăzi la fel de proaspăt ca în ziua premierei. Conflictul interior al personajului principal – Ghiţă este reflectat dramatic printr-o tehnică a investigării psihologice profunde şi printr-o interpretare remarcabilă a lui Constantin Codrescu… Ghiţă, un personaj complex, în jurul căruia se focalizează întreaga acţiune, urmărindu-se degradarea sa umană în contextul înavuţirii lipsite de probitate, un sunet acaparator, o imagine clasică a satului ardelenesc din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Un film foarte reuşit, dar păcat că nu avem un remake al acestuia. Alb/Negru-ul său coloristic are şi partea sa bună deoarece îşi păstrează nota de originalitate și fior artistic.

Apoi, în Răscoala (1965; regia Mircea Mureşan), a jucat rolul lui Baloteanu. A interpretat 45 de roluri principale în filme memorabile ale cinematografiei româneşti, dacă ne gândim numai la portretele de boieri pe care le-a întruchipat în filmele cu haiduci („Haiducii lui Şaptecai” – 1970, „Săptămâna nebunilor” – 1971, „Zesterea domniţei Ralu” – 1970) sau cele cu „Mărgelatu” („Trandafirul galben” – 1982, „Colierul de turcoaze” – 1985). De asemenea, a întruchipat şi personajul istoric Alexandru cel Rău în filmul „Mihai Viteazul”, al lui Sergiu Nicolaescu (1970). Stilul său delicat, spiritual, de compoziţie portretistică, se remarcă şi în rolul de mai târziu, din „Trenul vieţii”, filmul lui Radu Mihăileanu din 1998.

Filmografia sa cuprinde: 1. Magnatul (2004) 2. Ciocârlia (2002) 3. Trenul vieţii (1998) 4. Terente – regele bălţilor (1995) 5. Doi haiduci şi o crâşmăriţă (1992) 6. Lacrima cerului (1989) 7. Martori dispăruţi (1988) 8. Enigmele se explică în zori (1987) 9. Totul se plăteşte (1986) 10. Pistruiatul (Evadatul) (1986) 11. Un oaspete la cină (1986) 12. Bătălia din umbră (1985) 13. Colierul de turcoaze (1985) 14. Sezonul pescăruşilor (1984) 15. Masca de argint (1984) 16. Trandafirul galben (1982) 17. Capcana mercenarilor (1980) 18. La răscrucea marilor furtuni (1980) 19. Speranţa (1979) 20. Bietul Ioanide (1979) 21. Lumini şi umbre (1979) 22. Vlad Ţepeş (1978) 23. Pentru patrie (1977) 24. Războiul de Independenţă (1977) 25. Roşcovanul (1976) 26. Trei zile şi trei nopţi (1976) 27. Bunicul şi doi delincvenţi minori (1976) 28. Cercul magic (1975) 29. Mastodontul (1975) 30. Evadarea (1975) 31. De bună voie şi nesilit de nimeni (1973) 32. Săptamâna nebunilor (1971) 33. Zestrea Domniţei Ralu (1971) 34. Haiducii lui Şaptecai (1970) 35. Mihai Viteazul (1970) 36. Subteranul (1967) 37. Zodia Fecioarei (1966) 38. Răscoala (1965) 39. De-aş fi Harap Alb (1964) 40. Străinul (1963) 41. Partea ta de vină (1962) 42. Pustiul (1961) 43. Mândrie (1960) 44. La Moara cu noroc (1956) 45. Răsare soarele (1953) 46. Nepoţii gornistului (1953).

Deasemenea maestrul Constantin Codrescu are o importantă activitate teatrală şi multiple apariţii la televiziune, cu precădere până în 1989. El este colaborator permanent al redacţiei Teatru la Radio România, timp de 45 de ani. Translatează de pe scenă în film un patetism cu note emfatice ce pune în lumină personajele pe care le interpretează, reliefându-le şi nuanţându-le coloristic şi vibratoriu. De curând, în anul 2008, ca actor de teatru, colaborează cu Teatrul George Ciprian din Buzău, unde interpretează rolul principal din „Inimă de boxer”, alături de mult mai tânărul Dan Bordeianu, spectacol în regia lui Mihai Manolescu (premiera, 16 decembrie 2008).

Spectacolul s-a jucat cu succes atât la teatrul gazdă, dar şi la Sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara din Bucureşti (9.12.2009) , şi la Teatrul Toma Caragiu din Ploieşti. Teatrul „George Ciprian” a deschis cu „Inimă de boxer” un ciclu de spectacole-dezbatere dedicate unor teme de importanţă socială majoră. Acest proiect face parte dintr-un program vast, dedicat educaţiei publicului tânăr şi nu numai. Dintotdeauna au existat neînţelegeri între tineri şi adulţi, între tineri şi vârstnici. În vremea din urmă, acestea par să se fi acutizat. Este momentul să aflăm cum gândesc tinerii, care sunt aspiraţiile lor pentru a putea să-i înţelegem şi să-i sprijinim. Spectacolul pe care vi-l propunem pentru dezbatere este o duioasă poveste dintre un tânăr zugrav şi un boxer „expirat”, aflat într-un azil de bătrâni. Cei doi actori, Constantin Codrescu si Dan Bordeianu demonstrează că distanţa dintre generaţii se poate trece foarte uşor şi firesc, prin dialogul devenit punte şi cale de comunicare. „Piesa se vrea o punte care să conducă sala la meditaţie. Generaţiile îşi pot împărţi experienţele cu această ocazie şi pot comunica mai bine ca niciodată. Mă leagă de Buzău multe, dar cu plăcere îmi aduc aminte de teatrul Moldavia, o capodoperă care din păcate a dispărut”, declara Constantin Codrescu. După spectacol de gală, spectatorii au fost invitaţi să participe la lansarea cărţii „Pribeag prin viaţa mea“  a celui care a fost supranumit „vocea de aur a teatrului românesc“, marele actor Constantin Codrescu. Despre surpriza de după piesă, pregătită minuţios de directorul teatrului, Marinela Ţepuş, am aflat că are legătură cu personajul Leo (Constantin Codrescu): „Vrem să-l sărbătorim pe Constantin Codrescu într-un cadru festiv, la împlinirea a fix 60 de ani de când a urcat pe scenă. Îi vom aduce mulţumirile ce i se cuvin la finele piesei ce tocmai are să o joace.”

Constantin Codrescu s-a născut pe 5 septembrie 1931 la Huşi. În 1951 a absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti, iar între anii 1976 – 1989 a fost profesor la Institutul de Artă Teatrală din Târgu Mureş, unde a participat la înfiinţarea secţiei române, devenind cetăţean de onoare al oraşului de pe malul Mureşului. Urmează apoi funcţia de director al Teatrului Maria Filotti din Brăila şi al Teatrului din Sfântu Gheorghe (judeţul Covasna), unde, de asemenea, a fost un pionier al teatrului românesc. A montat ca regizor multe spectacole în teatrele din ţară, după plecarea de la Teatrul Mic din 1976, în timpul directoratului lui Dinu Săraru, evitând astfel scenele bucureştene. După revoluția din decembrie ‘89 a predat la Facultatea de Teatru de la Târgoviște. Din 1996 a fost profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universităţii Ecologice din Bucureşti, iar din 2003, profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universităţii Spiru Haret. În ambele poziţii pedagogice colaborează îndeaproape cu Conf. Univ. Dr. Vlad Rădescu, prietenie profesională care a debutat la Târgu Mureş în 1978 cu spectacolul de teatru „Omul care aduce ploaia”de Richard Nash şi a continuat cu rolurile Piotr (C. Codrescu) şi Alioşa Karamazov (V. Rădescu) din „Fraţii Karamazov”, după F.M. Dostoievski, premieră regizată chiar de maestrul Constantin Codrescu.

Am avut onoarea de a învăţa arta pedagogiei teatrale alături de maestrul Constatin Codrescu. Din 1996 şi până în 2004 am fost alături de dânsul şi de domnul Vlad Rădescu, timp în care au terminat studiile universitare două generaţii de actori. Poate priviţi rubrica de „Meteo” de la Realitatea TV… Nora Dincă şi Petre Fumuru sunt foştii studenţi ai domnului Codrescu. Angel Popescu din echipa „Mondenii” de la Prima TV şi actor la Teatrul de Comedie este tot un „fost”, actorul Mircea Teodorescu de la Teatrul Nottara, Cristina Hrinciuc, Ionel Stoica, Tiberiu Clenci, şi câţi alţii foşti studenţi, actualmente artişti, pot spune că au absolvit clasa maestrului Constantin Codrescu.

Au fost Galele de absolvenţă cu spectacolele anului 2000, respectiv „Azilul de Noapte“, „Unchiul Vania“ şi „Gaiţele”, prezentate pe scena Teatrului Nottara şi scena Rapsodia Română, urmate în anul 2004 de spectacolele „Năpasta“ de I.L.Caragiale şi „Un pahar cu sifon“ de Paul Everac, prezentate pe scena Teatrului Act din Bucureşti, dar și „Casa Bernardei Alba” de Frederico Garcia Lorca, spectacol prezentat pe scena Teatrului de Comedie din București, toate regizate artistic de către maestrul nostru drag. Din anul 2011, maestrul Constantin Codrescu s-a retras din activitatea pedagogică şi scrie la jurnalul vieţii sale, împărtăşind astfel, pe mai departe discipolilor săi, taina artei teatrale autentice. Ce îi sfătuieşte domnul profesor universitar pe tinerii pretendenţi la o carieră actoricească? În primul rând decalogul învingătorului (sau cei 10 paşi spre victorie): 1 – Stăpâneşte-ţi sentimentele; 2 – Ascultă-ţi raţiunea; 3 – Iubeşte-ţi libertatea; 4 – Nu acţiona la supărare; 5- Fii cumpătat; 6 – Alege-ţi sfătuitori înţelepţi; 7 – Visează la un viitor paşnic; 8 – Gândeşte-te la urmările faptelor tale; 9 – Primeşte ajutorul dezinteresat; 10 – Dăruieşte iubire! Respectând acestea toate vei constata că lumea este frumoasă! Maestrul Constatin Codrescu este un actor clasic – în adevăratul sens al cuvântului – care aduce eleganţa de pe scena teatrului şi în filmele în care joacă. Cu alte cuvinte, este un actor adevărat, cu A mare. Actorul Constantin Codrescu a fost răsplătit cu Premiul pentru Întreaga Activitate, în cadrul celei de-a șaptea ediții a Galei Premiilor „Gopo” – „Oscarurile românești”, în martie 2013. Ceremonia a avut loc la Opera Națională din București.

Profesorul universitar Constantin Codrescu face parte din generaţia marilor actori profesori, care reprezintă nu numai un model în teatru şi film, ci şi un pedagog pentru mai tineri viitori colegi.

Mulţumesc maestre că timpul dumneavoastră s-a aplecat şi peste timpul meu, iar timpul rezultat a fost dăruit tinerilor studenţi ai Facultăţii de Teatru, viitorului Artei Dramatice româneşti. Timp din timp, / Clipă din clipă, / E pe-a teatrului aripă… La mulţi ani şi la mai multe roluri Maestre!