Timișoara, trezește-te! Nu întina Proclamația cu numele (și în numele!) satanei!

Din acest moment, Proclamația de la Timișoara nu mai există! Rămâne doar un act de arhivă într-un opis al jertfei pentru idealuri. Pentru că, în forma „adăugită” de acum, prin abuziva inserare a unei semnături la 25 de ani distanță de la acel eveniment, ea nu mai poate fi decât un afront adus Istoriei. O rescriere a faptelor istorice prin mână revizionistă. O sfidare a logicului care modifică sensul unei decizii a maselor.

Și nu este nici măcar un pic de sminteală în această acțiune bine gândită. Este urmarea curvăsărelii unui președinte de asociație care a scos de la sine putere documentul din arhivă și l-a pus, ori poate l-a predat cu toate stegurile (albe) ale Societății Timișoara, lui Laszlo Tokes.

O coadă de topor care a închinat un act, ce putea fi considerat fără modestie parte a renașterii noastre în Decembrie 89, către „înalta poartă”. Sau ceea ce crede el că este „înaltă poartă”, în fapt o ușă putredă care duce în sinistra debara cu schelete revizioniste.

În termeni juridici, Proclamația ar putea fi considerată nulă. Pentru că lipsesc părțile fundamentale care i-au dat conținut: masele revoluționare. Și nu întâmplător Laszlo Tokes a fost ales, după un sfert de secol, să „autentifice” documentul Timișoarei. Iar dacă mai așteptăm încă 25 de ani, același președinte de societate poate să-l cheme și pe tovarășul Iliescu să semneze actul. Evident, pentru a duce definitiv în derâdere jerfta din 89. Noroc că nu or să-i mai țină vremurile pe aici, nici pe unul nici pe altul, că altfel cine știe unde am ajunge!

Semnarea Proclamației de către Tokes are propriul „codice” de descifrare. Strecurarea printre rânduri a intereselor „luptei maghiarilor pentru identitate”. A se citi, reviziuiri! Și identificarea, poate, peste alți câțiva ani, a luptei anticomuniste, scopul definit de semnatarii adevăratei Proclamații, cu lupta pentru „interesele naționale maghiare”.

Și trebuie ca istoricii să ridice vocea la adresa falsificatorilor. Pentru că semnarea Proclamației de către Tokes reprezintă o blasfemie adusă unui document istoric. Dar constituie și un accept al falsului, al proclamării falsului ca metodă de rescriere a secvențelor istorice după interesul maghiarimii revizioniste.

Iar dacă aceste voci ezita în a promova Adevărul Istoric, mâine-poimâine Tokes și-ar putea pune semnătura și pe Proclamațiile altor mișcări anti-comuniste din acel segment al Istoriei. Apoi, poate nu se va limita doar la această secvență de istorie (pentru că ei sunt descălecători aici din vremuri mai vechi, nu?!), și cum cozi de topor românești se vor găsi mereu, poate și alte acte vor fi extrase din arhive, acum ale ong-urilor, dar mâna lungă a trădării poate ajunge și în alte structuri și instituții, pentru „revizuiri”.

Și uite așa, vom vedea rescrise manualele de Istorie prin adăugirile unor personaje cu presupuse contribuții la devenirea noastră. Și ar fi cu adevărat paradoxul penibilului complacerii noastre post-decembriste, acela în care acte ale devenirii noastre să devină linii de subsol ale deznaționalizării programate.

„Societatea Timișoara”? Nu, nicidecum, de la așezarea iscăliturii (!) satanei în dreptul jertfei noastre, numele ar trebui să-i devină „Societatea de Maghiarizare Timișoara”. Acum poate va obține și fonduri „non-guvernamentale” de la Budapesta că, nu-i așa?, lupta maghiarimii împotriva comunismului, care va confisca mâine poimâine idealurile noastre din Decembrie 89, va ajunge în cărțile de istorie ca marea revoluție maghiară de eliberare de comunism a pământurilor Ardealului, Banatului, Moldovei, și, de ce să se oprească aici?, a Balcanilor și întregii Europe de Est!

Și este și un pas spre confiscarea unei noi date pentru calendarul dovedirii „Ungariei mari”. După 15 și 10 martie, acum 11 Martie – ziua în care a fost citită Proclamația, o zi ce pare tot mai departe și îndepărtată de noi…

Ce urmează să se mai inventeze? Că tinerii noștri nu au în ieșit în stradă în 1989 pentru libertate? Sau, cel puțin, nu pentru libertatea noastră, ci pentru „eliberarea” sărmanelor minorități asuprite de comunism?! Sau se vor traduce în ungurește (de ce nu poate și în primitivele rune secuiești?!) numele orașelor-martir de pe deja celebrele plăcuțe?!

Ce ai fost, tu, Timișoară pentru dreptul nostru la speranță! Și ce ai ajuns azi pentru tot mai restrânsele noastre drepturi de majoritate…

Timișoara, trezește-te! Nu întina Proclamația cu numele (și în numele!) satanei!

Nu o lăsa pradă blasfemitorilor!

3 Responses to Timișoara, trezește-te! Nu întina Proclamația cu numele (și în numele!) satanei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*