PSD și Victor Ponta: certitudine și probabilitate…

Desen de Horia Scarlat

Neîndoielnic, PSD rămâne fără emoții într-o majoritate parlamentară lejeră care îi permite să-și pună în aplicare strategiile până și în perspectiva alegerilor din 2016. Vizibil erodat ca imagine în special prin finalizarea multor dosare la DNA, care confirmă corupția în rândul membrilor săi ca act de identitate politică, partidul nu se teme de nicio manevră a opoziției, iar Victor Ponta nu va fi înlocuit de la conducerea PSD nici pe seama pierderii alegerilor prezidențiale, nici pe motivul că rudele sale apropiate fac obiectul unor acte de corupție cercetate și sancționate deja de instanțe (treaba asta era de dorit doar în cazul lui Traian Băsescu).

În aceste condiții, intenția PNL de a depune o moțiune de cenzură nu e deocamdată decât un calcul cel mult optimist, fiindcă respingerea săptămîna trecută a inițierii unei anchete parlamentare privind cheltuirea banilor din rezerva bugetară pentru anii 2013 și 2014 a fost doar un test de imunitate sau un simplu cartuș de manevră. Confirmarea s-a făcut și cu ocazia respingerii moțiunii simple la Cameră pe tema neabsorbției eficiente a fondurilor europene. Dar care este situația de fapt. Cele 96 de voturi pentru adunate cu cele 21 de abțineri, exprimate la respingere, rămân încă la o diferență de 67 de voturi față de cele ale PSD, diferență ce nu poate fi recuperată cu ușurință. Cei 34 de deputați neafiliați, împreună cu cei 26 de parlamentari UDMR și cu cei 23 de parlamentari PC, debusolați de contestarea lui Daniel Constantin de către Dan Voiculescu, precum și cu cei 17 reprezentanți ai minorităților seamănă prea mult cu planul covrigarului.

Înființarea unor grupuri parlamentare ale UNPR nu înseamnă că se poate face o breșă în coaliția majoritară; Oprea nu se va îndepărta de Ponta cu ușurință. Cei 34 de neafiliați, bună parte dintre ei apropiați lui Geoană, rămân deocamdată abordabili în chip individual, însă numai cu argumente clare și cu un calcul convigător al liberalilor, același calcul care ar trebui să-i convingă și pe cei 17 parlamentari de la minorități. Cu grupul lui Tăriceanu, din motive de orgoliu, nu se vor purta dicuții. Așadar, deocamdată, simple ipoteze. Mai sigură rămâne însă alternativa lăsării lui Ponta să-și rupă gâtul în propriile eșecuri pe seama cărora PSD să fie scos din opțiunile electoratului la viitoarele alegeri. Că președintele Iohannis, după cum afirma recent și în Polonia, are nevoie de un guvern eficient e neîndoielnic, cu atât mai mult cu cât în Parlament majoritatea actuală nu poate fi învinsă decât cu compromisuri greu de acceptat după succesiunea mai multor guverne care până la urmă tocmai din cauza compromisurilor au și eșuat.

Și trebuie să mai spunem că ezitările lui Geoană de a-și legaliza partidul se vor prelungi sine die mai ales după reținerea lui Marian Vanghelie de procurorii de la DNA, prin care a pierdut nu numai un suporter, ci și un mijlocitor de nădejde. PSD știe ce i se pregătește și în laboratoarele sale ideologice face totuși calcule alternative, deși Liviu Dragnea se pare că nu mai produce strategii electorale cel puțin până la pronunțarea sentinței în Dosarul Referendumului, Hrebenciuc e dupa gratii, Iliescu e preocupat de Dosarul Mineriada, iar Năstase face horticultură la Corbu. Mai mult decât atât, Dan Șova este așteptat de procurorii DNA, cărora le-a făcut o vizită vineri și Darius Vâlcov, ministru în exercițiu la Finanțe, acesta însă în legătură cu ceva probleme de pe vremea când era primar la Slatina. Apropiatul congres al partidului, de la care se aștepta debarcarea lui Ponta, nu va produce nimic spectaculos, iar scindarea de care vorbeau chiar și unii dintre cei mai vechi membri ai PSD nu se va produce, fiindcă fruntașii partidului știu din experiență că tot mai bine le este împreună. De aceea grupurile subversive din interiorul partidului sunt reprimate cu mult înainte de a-și desemna un contracandidat le șefia PSD. Aș aminti de potențialii contracandidați eliminați înainte de vreme: Mircea Geoană, Marian Vanghelie, Sebastian Ghiță, Dan Șova (exclus și reprimit mai apoi în partid) și, mai nou, Cătălin Ivan, sau „puștiul obraznic” de la organizația sectorului 1.

Partidul este, evident, destul de slăbit și stările de animozitate mocnesc fără a se materializa fiindcă, așa cum spuneam, Geoană ezită și nici nu se prefigurează un grup omogen și puternic de care să se teamă Ponta și care să renunțe la putere doar de dragul de a reforma partidul. Imaginea premierului în partid, după cum o contura sâmbătă unul dintre miniștri săi, îl confirmă: „Ponta e tânăr, e inteligent, a devenit deja politician (mai cade, dar se ridică) și partidul nu are altă alternativă”. Dacă nu cumva, am zice noi, avertismentul încătușatului Vanghelie va face vreo surpriză de după gratii.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*