Noi poezii româno-italiene de Cipolla Luca

Stupoare

Se retrase pentru un moment

şi se văzu străpuns de o rază

la înălţimea stomacului,

nimic nu mai rămânea din poetul timid,

un muni l-invită să observe

şi să înțeleagă

şi din respect, să tacă.

Se descălță

şi covorul consumase deja forma lui:

sub el totul păru o iluzie,

orele se dezagregau şi deveneau nisip,

cât de mulți grăunți sau cvasi-picături,

totul se răspândise în eter,

o clepsidră spartă,

totul era joc, tocmai, o probă,

actorii îşi scoaseră costumele de scenă

şi spectacolul concluziei lui naturale

oricum de sărbătorit,

nici învingători nici învinşi

doar..

 

Stupore

Si ritrasse per un istante

e si vide trafitto da un raggio

ad altezza di stomaco,

del timido poeta non restava nulla,

un muni lo invitò ad osservare

e a capire

e per rispetto, a tacere.

Si levò le scarpe

e il tappeto già aveva speso la sua forma:

sotto di lui tutto parve illusione,

le ore si disgregavano e diventavano sabbia,

quanti granelli o similgocce,

tutto era sparso nell’etere,

una clessidra rotta,

tutto era gioco, già, una prova,

gli attori si tolsero i costumi di scena

e lo spettacolo alla sua naturale conclusione

comunque da festeggiare,

né vincitori né vinti

soltanto..

 

Ultima profeție (lui Peter Deunov)

Nici un fir de păr nu va cădea din capul neprihăniților,

spatele pisicii

îndreptat spre orient,

căpșuni la masa

ale ultimei profeții

răsturnate de nonsens,

o schijă de sticlă

diamant acum

ce va ști aduce

efectul fluture

vântul favorabil,

mătăsos de nisip.

 

L’ultima profezia (a Peter Deunov)

Non cadrà un capello dalla testa del giusto,

la schiena del gatto

rivolta a oriente,

fragole al desco

dell’ultima profezia

stravolta dal nonsense,

una scheggia di vetro

ora diamante

che saprà recare

effetto farfalla

il vento a favore,

setoso di sabbia.

 

Al treilea ochi

Și din gard intra

pulbere de ghips,

nori de lumină la intrare,

conuri de brad părăsite pe bufet

și de sarcina aceasta

obțin liniște

și totul arată acum

lipsit de dimensiunea a patra..

foi de caiet cu linii

zboară prin fereastră

peste un platan rigid;

praguri ierboase

readuc la căldura

unei mâini ce se îndepărtează

și noaptea se decolorează

pictată de trandafirul

divin care însoțeștela ieșirea

ultimei iluzii.

 

Terzo occhio

E dal cancello entrava

polvere di gesso,

nuvole di luce all’ingresso,

pigne abbandonate sulla credenza

e da quest’ingombro

ricavo silenzio

e tutto pare adesso

libero dalla quarta dimensione..

fogli di quaderno a righe

volan dalla finestra

sopra un rigido platano;

soglie erbose

riportano al calore

d’una mano che s’allontana

e notte si scolora

dipinta dalla rosa

divina che accompagna all’uscita

dell’ultima illusione.

 

Albastru

Palpitează minutele

în după-amiaza asudată,

flori de cicoare

colorează aerul

și se usucă în gât

ultima picătură de vișinată.

Agat albastru cerul

care din odaie se deschide

și explică rolul

care o viață ne desparte.

 

Blu

Palpitano i minuti

nel pomeriggio essudato,

fiori di cicoria

coloran l’aria

e secca nella gola

l’ultima goccia di vișinată.

Agata blu il cielo

che dalla stanza s’apre

e spiega il ruolo

che una vita ci diparte.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*