Serialul „Suleyman Magnificul – sub domnia iubirii” a fost, pe Realitatea TV, subiectul unei parodii în emisiunea „Jocuri de iubire” cu „Bubi Magnificul”. La o lună de la întronarea lui Klaus Paşa s-au adunat în emisiunea lui Rareş Bogdan iubitele sultanului pentru a proslăvi primele nopţi de la Cotroceni. Este o provocare să comentezi o oră de emisiune despre treizeci şi una de nopţi sub domnia amorului care de fapt s-ar putea reda în doar o singură frază.
Subtilitatea aproape neremarcată a constat în curajul curtezanelor de a vorbi deschis şi fără batic despre ispita puterii, gesturi languroase în diplomaţia mondială şi vise la pasiuni neruşinate, alimente din speranţe de fetişcană. Păcat că atmosfera orientală de taină şi har din haremul sultanului a fost întreruptă de o prea lumească publicitatea, care l-a făcut pe telespectator să creadă că afecţiunea candidatelor cu aspiraţie la harem ar fi contra cost şi datul unei găuri cu o bormaşină de la Hornbach un act de patriotism voluntar.
Spiritul de concurs „Hurrem – iubita preferată a sultanului” al emisiunii i-a ţinut pe români în corzi şi lacrimi, de parcă in rest nu ar avea destule griji. Cel mai prost a prestat Ion M. Ioniţă, iubita care elogia filogermanismul; vorbind doar despre muncă, sultanul în mod sigur că nu o va căuta pentru plăceri. Elogierea edilului de Sibiu de către candidata Tavi ne arată că prin iubire necondiţionată pentru Walt Disney-ul românesc, cu € 100.000.000 şi Olteniţa ar fi strălucit la fel ca Sibiul. Premiul „Hurrem” l-a meritat pe deplin Dumitru Borţun, care fără să fi stat pe scaun ar fi alunecat peste propriile declaraţii siropoase. A ales să se remarce printr-o sfoară în aer de la Bubi la Sultan lăsând pe celelalte candidate cu ochii scăpaţi în decolteu.
Dulceaţa de nuci necoapte a Divei Titi l-a emoţionat pe Magnific atât de profund încât a convocato la concurs şi pe primadona Quintus, să aşeze o boabă la tronul sultanului. Acesta nu mai ştia dacă e ziuă sau noapte. Quintus, în fantezia dominată de prinţişori a moderatorului, pe româneşte al V-lea în succesiunea liberală pe tronul brătienilor, sau poate chiar chintesenţa democraţiei, îşi amintea cât se putea de bine de copilăria sa de pe vremea lui Carol I. Cel puţin la capitolul filogermanism îi inspira evlavie lui Ion M. Ioniţă, obsedat de mitul hărniciei trei trepte peste cel al unei ucenice la ceaun. Prezenţa de spirit a moderatorului şi batistuţa albastră care păzeşte de deochi, l-a ferit după câteva momente captivante sa spună ca de obicei „Dumnezeu sa-l ierte”.
Mă mir cum de nici unul dintre distinşii invitaţi, nu i-a sugerat sultanului ceva mai mult din repertoriul lui Hugo Chavez. Un „il prezidente” entertainer. După ce ne-a spus ieri când se scoală şi când se culcă, ar putea sa ne gătească în următoarea emisiune exclusivă varză a la Cluj sau Hencleş (prăjitură săsească din brânză dulce cu stafide). Şi cu puţin noroc primul fizician al neamului ar teleporta wurstul promis la alegeri, de la Cotroceni direct în stomacul telespectatorului.
Turcismele la care sunt expuşi români sunt cauzate de un anumit tip o educaţie de Dâmboviţa, care este cea mai mare frână spre modernizarea ţării. Gândirea băbească cu etichetă manifestată prin laude exagerate transformă ţara într-un obiect al ridicolului. Şi iată cum germanitatea din mintea unora se prinde de cultura germană reală ca nuca în perete! Amărâţii nici nu se gândesc cât dispreţ asigură cultura german linguşitorilor. Oare de ce o fi Domnul Iohannis aşa de singur? Sârmanul neamţ se aclimatizează treptat la obiceiurile locului.
ziaristi lingai si tradatori.pitifelnicii scrisului!!