Era mai bine când era mai rău!

România le-a rezolvat pe toate, acum, marea dezbatere naţională se face pe ideea de taxe. Taxa a devenit bomboana de pe colivă. În urmă citirii articolului meu “Taxa pe faliment”, un amic grijuliu, român care se dă verde, îmi scrie că taxa pe timbrul literar e un fleac faţă de alte taxe ivite în istorie. Şi-mi dă o listă de taxe bizare: Taxa pe uleiul de gătit, inventată de faraonii Egiptului; Taxa pe urină, elaborată de împăratul român Vespasian, inventatorul latrinei; Taxa pe barbă, brevetată de Petru cel Mare, geniu al altor dări de răsunet, precum taxa pe apă, pe stupi şi pe suflete, de unde s-o fi inspirat Gogol când a scris “Suflete moarte”; Taxa pe fereastră, în Anglia, când se urmarea câte ferestre are omul, de aceea mulţi şi-au zidit ferestrele în timpul lui William al III-lea (Baricadarea asta se vede şi azi, iar ideea a fost preluată şi în Spania); Taxa pe pălării, introdusă tot de englezi, de primul ministru Pitt cel Tânăr (S-a produs totuşi evaziunea fiscală, prin modificarea pălăriei, să nu mai semene a pălărie, de aceea a fost nevoie de o definiţie a pălăriei!); Taxa pe sare, impusă de britanici în India colonială (Situaţia s-a agravat şi a fost necesar protestul lui Mahatma Gandhi care a condus marşul sării, un act civic de nesupunere ce a dus la declaraţia de independenţa); Capitaţia sau impozitul pe cap de locuitor. Povara acestei taxe a dus la decăderea regimului faimoasei madam Thatcher.

Dar corolare ale acestei taxe au inventat şi românii, cum ar fi taxa pe fum, taxa pe aer, taxa pe jumulit găini, taxa pe coş şi alte minuni de exploatare… comică, în aparenţă, dar de o extremă gravitate. Ce să mai spunem de taxa pe droguri sau taxa de pistol, ca în America! Neplata unor astfel de taxe generează amenzi pentru evaziune fiscală. Lanţul care îl sugruma pe cetăţean este infinit. Iar revoluţiile au apărut tocmai pentru a înlătura de pe grumaz o anumită taxă sau alta. Şi aşa apar noi legi, care duc la abolirea de taxe.

Or toate aceste faceri şi desfaceri, înnodări şi deznodări, presupun existenţa unei piramide sociale, unei birocraţii kafkiene, unui sistem fiscal, unui şir nesfârşit de ghişee, cum sunt cele de la primarii sau DITL, care te taxează continuu. Ştiţi ce e DITL, nu? Iată, s-a inventat şi un cogea Departament sau o Direcţie de Taxe şi Impozite! Lunar, oamenii plătesc zeci de taxe. Omul trăieşte din taxă în taxă. Nu mai munceşte ca să mănânce, nici nu mai mănâncă, să trăiască, munceşte ca să plătească taxe.

Aşadar, zice amicul meu, era firesc să mai apară o taxă… comică sau poetică, taxa pe Timbrul cultural. Care există, dar avea o altă pălărie. Acum are altă Marie. Cultură se taxează. Vrei să te distrezi, să citeşti o carte sau să vezi un film, eşti taxat în plus, la fiecare carte sau bilet de intrare pe care le cumperi! Da, dar taxa pe faliment nu a inventat-o încă nimeni. E brevet românesc. Acum orice român înţelege de ce a evoluat (!?) omenirea, ca să ajungă la taxa pe faliment?!

Dar taxa pe barbă sau pe pantaloni strâmţi nu-s nimic faţă de taxa pe pensie! Numai la români se poate întâmplă să vezi ce însemană o mărire de pensie, automat un impozit mai mare! Anul trecut, monşer, primeai o pensie mai mare decât de la 1 ianuarie a.c., de când se zice că s-a mărit pensia cu cinci la sută! Cine îi controlează pe aceşti domni care sustrag din pensiile oamenilor miliarde de lei nemunciţi de ei?! Nimeni. Cu o mână îţi dau, cu zece îţi iau! Dosare dosite, să se simtă bine aleşii!

Toate taxele şi dosirile se fac pentru mersul burtos de focă sau pinguin, lipa-lipa, al lui Ponta et co.! Iată un caz care arată cum în timpul acestui mers pe brânci al poporului român, “Băsescu lua 12 miliarde de lei de la Căşuneanu, i-a băgat în contul fiicei sale Ioana Băsescu şi nu se ştie cu ce bani a plătit casa din nordul Bucureştiului”, cum sună demascarea de la o emisiune TV, numită „Exces de putere”. Iată de unde şi-a cumpărat marele jucător, marele patriot, marele înotător în baia de mulţime, Băsescu, terenul şi vila din nordul Capitalei! Şi mai aflăm că „Sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie privind tranzacţia dintre Băsescu şi Căşuneanu a fost clasată. Cum s-a ajuns aici? Camelia Sutiman, care era procuror şef adjunct al Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul DNA, a ignorat acest dosar în mod intenţionat, imediat după ce Traian Băsescu a devenit preşedinte. Ca urmare, dosarul a fost clasat şi Băsescu a fost salvat de 12 ani de puşcărie”.

Aplaudaţi-i pe procurorii anti-corupţie, care fac lumină… post-mortem! Ce curaj, ce procurori! Mai ceva decât Cattani, din serialul „Caracatiţa”! Cine ştie ce pui de mafiot o fi şi această doamnă (?!) Sutiman sau Suliman, o fi fără sutien, ca Nuţi după gratii! Iată de ce se zbat unii să ajungă procurori, iar alţii preşedinţi! De peste 20 de ani, energia românilor s-a dus pe hoţii, iar de ani buni se duce pe găsirea vinovaţilor, când nu mai au imunitate! Acum se face lumină într-unul din sutele de dosare dosite ale hoţilor! Dar se va face lumină? Se vor recupera oare vreodată aceşti bani? În loc de recuperări, apar noi taxe. Trec anii, trec deceniile până aceşti hoţi sunt aflaţi, arătaţi, pedepsiţi! De ce nu s-ar institui taxa pe clasarea dosarelor? Cine a mai inventat chestia cu clasarea? Tot hoţii. Ca să scape. Dosesc, mușmalizează, trec anii şi se clasează dosarul! Ia să se pună o taxă de milioane pe orice clasare! Va da oare banditul popular 12 miliarde de lei pe tot ce înseamnă viitorul taxelor culturale? Nici în ştreang!

Până atunci, ne chinuim cu taxe de doi bani. Dar aşa cum se spune că America s-a făcut cu centul, poate că nouă România se face cu doi bani! Uite, taxa pe întreţinere, când administratorul îşi angajează tot neamul, că să-l plătească din taxele puse pe locatari! Cine îl controlează pe acest nenorocit, un fost ofiţer sub acoperire, desigur, fost bucătar la popotă ofiţerilor, care se înfruptă din banii altora?!

Dar taxa pe internet? Au mărit taxa cu un leu şi 99 de bani. Un fleac, zici, dar dacă UPC are 100 de mii de abonaţi, asta înseamnă pe lună o jecmăneală de aproape 200 mii lei nemunciţi, luaţi de-a gata, fără nici o explicaţie, dar printr-o simplă cifră adăugată pe hârtie. Şi peste o vreme te mai taxează cu un leu şi doi bani, şi tot aşa, e o metodă foarte “civilizată”, cu informări la zi, de exploatare pe faţă. A făcut cineva vreun marş pentru taxa pe internet? Niciodată. Internetul, zic unii, e un lux, cine te pune să ai Internet?! Dar numai proștii nu ştiu că internetul e mai necesar ca roata, e ca aerul pentru o viaţă normală, civilizată. E inevitabil.

Evident, inevitabilă a fost şi roata, inevitabile au fost şi sarea, şi uleiul, şi barba, şi maşina, toate s-au adunat, aşa s-a creat istoria, care a devenit un sistem bine pus la punct de taxe, tot mai sofisticat, cu ambalaj democratic. Dar asta nu înseamnă, amice, să justifici taxa pe timbru literar! În loc să te revolţi, tu accepţi, înghiţi. Păi, a fost mai rău înainte, îmi zici, când era taxa pe rahat! Vorba lui Constantin Tănase, marele satir: Era mai bine când era mai rău!

Şi nu e aşa? Păi pe vremea lui nenea Iancu, la ce aspira Mița Baston? Că Nae al ei să-i fie “fidea”! Pe când Nuţi din Pleşcoi a aspirat să fie nici măcar isprăvniceasă, că madam coana Chiriţă, ci cogea doamna, domnitoare, să se urce pe tronul lui Mihai Viteazul! Cu accepţiunea totală a lui Hăhăila al ei, piratul Pazvante, cu care a început amorul de când era o copilă, fapt scos la lumină de faza “bileţelelor”, va mai aduceţi aminte? Cu “beletu” s-a făcut epoca Băsescu! Iar madam Nuţi a tot aspirat, fiindcă a tot fost încurajată să ajungă pe craca de sus. Şi în acest răstim,p procuratura, judecătorii, vreme de opt anişori au dosit dosarul corupţiei, au tăcut chitic şi au lăsat-o pe madam Nuţi să defileze ca puristă la marea candidatură, ca acum s-o bage la zdup, după gratii, de unde Nuțica strigă ca Danton, “mie puteţi să-mi puneţi cătuşe, dar nu puteţi pune cătuşe adevărului”!

Care adevăr? Arrabal a fost mai decent, a spus “cătuşe florilor”, dar Nuțica noastră nu are măsură, ea îşi dă poalele peste cap, a demascat-o şi pe madam Kovesi! Care dă în Johannis, fiindcă în curând o să iasă la lumină şi corupţiunea procurorilor! Să ţii la dos dosare grave, cum este japca de 12 miliarde, asta da corupţiune! Şi în acest timp., preşedintele neamţ în funcţiune se duce la “poartă”, la madam Merkel, să ceară viza Schengen? Ce să facă românii cu ea? Ea va rezolva treburile României? Ea este garanţia “lucrului bine făcut”? Johannis să obţină de la români Viza muncii, fiindcă Visa Schengen va mari raza de desfăşurare a hoţiei.

Numai Eminescu a avertizat ce înseamnă “canalia de pe uliţi”, pe când nenea Iancu era mai tolerant, de, a vrut şi el puterea politică, iar marii lui corupţi erau de teapa lui Crăcănel şi Pampon! Acum marii corupţi sunt pe tronurile cele mai înalte ale ţării! Iată de ce nici curcile nu mai râd când îi văd pe cei șase cogea preşedinţi ai Uniunilor de creaţie, care, la o masă în cinci colţuri, dezbat taxa pe timbrul cultural!

Domnilor, societatea românească e grav bolnavă dacă nu mai are nimeni simţul ridicolului! Păi nu era mai bine când era mai rău?! Aşa fac românii, îşi acceptă condiţia falimentară, fiindcă fiecare crede că se descurcă! Adică fiecare pasăre pe limba ei piere.

Succes la viaţă în genunchi, stimabililor!

2 Responses to Era mai bine când era mai rău!

  1. Pingback: Era mai bine cand era mai rau! | Piata bursiera

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*