Abuzul de interpretare

În curând am putea să-i spunem Curtea Constituțională Federativă Română… Pentru că încalecă tot mai des Legislativul și Executivul și tinde să suprime, aparent cu tact, principiul separației puterilor în stat.

Mai nou, pare a se pune chiar în slujba expansiunii „puterii” minorităților! Pentru că asta face practic CCR prin ultimele sale constatări de „neconstituționale”: deschide portițe pentru federalizarea țării. Că o face din prea mult elan sau ca sluj în slujba „lucrului bine făcut”, rămâne de văzut. Și s-a mers deja mult prea departe prin deciziile CCR, practic, de la blocarea activității servicilor secrete, prin pronunțarea extinsă pe marginea legilor „big brother”, până la redefinirea conturului administrativ teritorial prin strivirea unor legi și principii care asigurau inclusiv menținerea integrității statale. Pentru că aici va duce recenta pronunțare a CCR vizând neconstituționalitatea articolului 19 din Legea partidelor (al. 3), privind numărul minim de semnături pentru înființarea unui partid.

Desigur, prima întrebare este: de ce acum? De ce i-a luat atâta timp Curții să constate că impunerea unui număr minim de semnături este o prevedere neconstituțională? Și este cu adevărat vorba de o prevedere neconstituțională sau, de fapt, suntem în fața unui abuz de interpretare în folosul anumitor structuri cu țintă regională?

Pentru că rostul „neconstituționalității” semnalate de CCR nu rezidă atât din eliminarea obligativității numărului minim de semnături, ci a rejectării logice a restului de text care impunea existența semnăturilor din cel puțin 18 județe! O prevedere ce împiedica înființarea formațiunilor regionale. Acum însă, CCR elimină criteriul teritorial existent în Legea partidelor politice, pentru că, logic, numărul minim de fondatori ai unui partid, spre care se tinde, între trei și zece persoane, nu va putea acoperi impunerea vizând liste de semnături din cel puțin 18 județe! Iar principalii beneficiari vor fi „fondatorii” partidelor etnice din Ardeal. Care, fie și doar prin denumire, erau în afara legii, precum Partidul Maghiarilor din Transilvania.

În fundamentarea „neconstituționalității” art.19, alin. 3, din Legea partidelor politice nr.14/2003 („Lista trebuie să cuprindă cel puțin 25 000 de membri fondatori, domiciliați în cel puțin 18 din județele țării și municipiul București, dar nu mai putin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste județe și municipiul București”), CCR a plecat de la opinia că prevederea existentă în legea partidelor vine în conflict cu legea supremă! Dar unde este oare îngrădirea dreptului la liberă asociere în acest caz? Sau cum va defini CCR libera asociere, între câte persoane, pentru a da un caracter logic neconstituționalității sesizate? În plus, se dechide o adevărată Cutie a Pandorei, pentru că libera asociere privește și alte forme de organizare, precum fundațiile, unde există prevederi similare pentru un număr minim de fondatori.

Din păcate, așa cum arată lucrurile acum, decizia luată de CCR nu poate fi desprinsă de prezența unui etnic german în funtea țării. Și mai ales de trecutul acestuia când, ca președinte al Forumului Democrat al Germanilor (puțin probabil ca această formațiune să fi avut la rândul ei liste din 18 județe!) a semnat, alături de UDMR, statutul minorităților, cu toate prevederile sale anti-românești. Or, acum își vor putea face partide toate minoritățile (de exemplu, CNS, care va ieși din ilegalitate în care se regăsea, declarându-se partid deși numărul total al secuilor din România este sub 600, adică departe de cei 25 000). Și vom avea parte de o invazie de partide, urmată de o „federație” de formațiuni la nivel regional, înmulțirea previzibilă partidelor maghiaro-secuiești în Transilvania, fiind următorul pretext pentru invocarea parlamentului regional.

Și totuși, nimic nou în viziunea CCR. Presiunile pentru eliminarea criteriului teritorial al lisetelor de semnături erau mai vechi, apărând simultan cu expansiunea formațiunile etnice. Mai mult, chiar de atunci se propuneau două modalităţi de „îndreptare” a Legii partidelor. Prima viza promovarea în Parlament a unei propuneri legislative, iar a doua urmărea sesizarea Curții Constituționale, prin intermediul Avocatului Poporului, pentru constatarea neconstituţionalităţii art. 19 din Legea nr. 14/2003.

Ei bine, practic s-a mers pe amândouă căi, atât prin propuneri legislative la nivelul Comisiei de Cod Electoral, cât și prin sesizarea CCR. Or, ținând cont de propunerile de atunci, următorii pași sunt cât se poate de previzibili, fiind de așteptat ca după eliminarea condiţiilor actuale pentru înregistrarea unui partid politic (acțiune realizată prin CCR) şi înlocuirea lor cu minima condiție a existenței a trei membri fondatori (acțiune prin Comisia de Cod Electoral), vor urma alte două etape. Introducerea unei perioade pentru reînregistrarea partidelor care fac deja parte din Registrul partidelor politice și înregistrarea celor noi și stabilirea unui nou tip de formațiune, partidul care să participe „doar la alegerile locale, circumscrise unei anumite comunităţi locale”.

Practic, etape spre regionalizarea reprezentării cetățenești…

4 răspunsuri la “Abuzul de interpretare”

  1. Tudor Beldiman spune:

    Mai, Adonis, mai, ai si tu un fix si-l tot vehiculezi: minoritatile. A se citi „ungurii”. Care – crezi sau nu – NU constituie si NU vor constitui un pericol REAL. Si, pornind de la marota asta a ta, te-ai trezit si tu, intr-un tarziu, sa injuri CCR-ul si sa-l acuzi ca „incaleca tot mai des legislativul” (corect cu „l” mic, dragule, cu „l” mic). Ce ma enerveaza e ca denunti acest tragic si catastrofal adevar mult prea tarziu si pornind de la o premiza falsa – pericolul maghiar (inexistent, repet, oricat s-ar stradui ungurii sa fie altfel). In schimb, cand, in cel mai abuziv si dezastruos mod pentru tara, CCR l-a intors pe golanul incompetent, dictator si mafiot Basescu Traian la Cotroceni, ignorand votul a sapte milioane si jumatate de romani, ai aplaudat. Si ai turbat ca nu fac si altii ca tine (vezi „articolul” in care-l atacai pe Ghise, pentru ca a protestat impotriva revenirii abuzive a dictatorului). In concluzie: cand e vorba de pericole si catastrofe REALE, nu te sesizezi. Cand e vorba de pericole IMAGINARE, hop si tu! TRAIESTI PE ALTA PLANETA, ADONIS!

    • Cezar Adonis Mihalache spune:

      Măi, Tudore… In primul rând, maghiare, nu ungurești. Ai colaborat la ziarul asta, ai scris la Tricolorul si România Mare si tot nu ai sesizat diferența? Hmmm… apoi, Legislativul si Executivul sunt scrise cu Initiale dintr-un anumit motiv. Nu o sa-l intelegi probabil niciodata. Mai reciteste articolul cu Ghișe (a, si schimba si concluziile de pe fisa rezumat pentru prietenii tai suparati ca vad pericolele acolo unde, pesemne, ar trebui sa fac ca tine si sa strig ca a inceput sa curga mierea si laptele). Sa fii sanatos si un xanax daca esti nervos!

      • raduprajan spune:

        Stai linistit: nu intentionez sa te asaltez cu o serie de mesaje ostile. Doar atat iti mai scriu: daca tot esti atat de preocupat – si inca de ani de zile – de independenta Romaniei, de ce nu scrii tu un editorial (sau mai multe) despre umilitorul statut de colonie americana al tarii noastre? Despre cum, din 2004 incoace, toate alegerile prezidentiale au fost fraudate, in complicitate cu americanii, exact cum se intampla, de decenii, in America Latina sau cum s-a intamplat, in perioada 1945 -1991, in Italia, pentru ca seful statului sa fie permanent „de dreapta”? Depre cum au fost distruse industria si agricultura construite de Ceausescu (sa nu intelegi din asta ca eu sunt vreun nostalgic), iarasi cu complicitati din afara, pentru ca, de, marile societati occidentale au mereu nevoie de noi debusee?

        „Aberezi”, imi vei spune. Oare? Pai, gandeste-te putin. Pana in 2004, TOATE sondajele Institutului National de Statistica SE ADEVEREAU. Mai sigur ca moartea. Din 2004 incoace, au fost infirmate. La fel de sigur. Ne-am culcat cu Nastase presedinte si ne-am sculat cu Basescu. Ne-am culcat cu Geoana si ne-am sculat tot cu Basescu. Era dat castigator Ponta si-a iesit Iohannis; si nu oricum, ci cu peste 2 milioane (sic!) de voturi in plus. Sunt oare plauzibile toate astea?

        Mai gandeste-te si la altceva: in 2004, n-a avut loc o „revolutie” portocalie numai in Romania, ci si in Ucraina. Ce coincidenta.

        In 2007, la prima suspendare a lui Basescu, ambasadorul SUA in Romania trimitea la Washington cablograme (stim asta acum, dupa scandalul Wikileaks) in care scria ca interesul SUA este ca Basescu sa ramana presedinte, pentru ca adversarii sai politici pot inscrie tara pe orbita Moscovei (vesnica si imbecila marota a americanilor, care niciodata n-au avut habar de realitatile tarilor in care intervin).

        In 2012, la a doua suspendare, masca a cazut tot: evreul american Gitenstein, reprezentantul cercurilor de afaceri iudeo-americane, aceleasi care au si bagat lumea-n criza, membru al consiliului de administratie al Fondului Proprietatea, care se ocupa cu privatizarea ramasitelor industriale Romanesti, a amenintat pe fata si le-a cerut romanilor sa aiba mare grija cum voteaza la referendum.

        In 2014 – acelasi an cu manifestatiile pro vest regizate de SUA in Ucraina si soldate, vai, cu pierderea Crimeei -, Iohannis castiga alegerile-n Romania in ciuda tuturor pronosticurilor, ba si cu un avans de 2 milioane de voturi.

        Acum: care e rezultatul tuturor acestora? O tara distrusa pe plan industrial si economic, in care vestul isi poate deversa linistit produsele si in care votul cetatenilor este siluit constant. Daca ti se pare ca fantasmez, repet: nu e nici o noutate. S-au mai vazut cazuri. Pe tot mapamondul. Iata ADEVARATELE pericole legate de independenta Romanie. O sugestie: scrie asta.

        O primavara frumoasa!

        • Tudor Beldiman spune:

          „O tara distrusa pe plan industrial si economic, in care vestul isi poate deversa linistit produsele…”

          Si din care poate cumpara pe doi lei, la pret de materii prime, toate bogatiile subsolului, pe care Romania, in lipsa unei industrii adecvate, nu le mai poate nici procesa, nici utiliza in fabricarea unor produse finite, cum facea odinioara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*