Citiți și vă cruciți: Revista Presei Maghiare (1)

Situaţia autonomiei transilvănene

Un nou an, noi posibilităţi şi responsabilităţi pe scena luptei pentru autonomie. Înainte însă să ne axăm pe sarcinile care ne aşteaptă, să reflectăm puţin asupra evenimentelor, rezultatelor din anii precedenţi. Deşi nu am obţinut rezultate impresionante, putem fi mulţumiţi.

În anii precedenţi, transilvanismul şi mişcările generate de acesta au obţinut o popularitate deosebită. Acest lucru i se datorează în special faptului că, după eşecurile survenite în anii 90, Sabin Gherman a început să vorbească din nou cu mai mult curaj despre diferenţele existente între Bucureşti şi Transilvania. Ratingul emisiunii moderate de Sabin a arătat că luminarea maselor largi de români nu este imposibilă. Simultan, cu ajutorul presei comunitare, s-au regăsit şi au legat strânse prietenii tot mai multe persoane cu un mod de gândire similar. In toamna anului 2012 au şi fost organizate primele întâlniri transilvaniste, în cadrul cărora a putut fi remarcată diversitatea ideilor privind viitorul Transilvaniei, autonomia şi regionalismul. Şirul întâlnirilor s-a întrerupt destul de repede, însă relaţiile au fost cultivate în permanenţă pe internet. La începutul anului 2013 a demarat şi acţiunea online de strângere de semnături pentru revendicarea autonomiei Transilvaniei, acţiune cu care presa nu s-a ocupat la vremea respectivă. In primăvara anului 2014, în alocuţiunea rostită în parlament, Ovidiu Iane a solicitat retragerea petiţiei, ameninţând cu măsuri juridice.

În 18 mai 2013, la Cluj a avut loc prima demonstraţie publică pentru revendicarea autonomiei Transilvaniei, la care au participat 20 de persoane. Esenţa însă o reprezenta drapelul transilvănean, era pentru prima oară când drapelul regiunii flutura în număr atât de mare într-un spaţiu public. In cadrul acestei demonstraţii, participanţii au decis că mişcarea trebuie clădită pe baze juridice, trebuie înregistrată o asociaţie. La propunerea lui Mircea Daian, am ales denumirea Liga Transilvania Democrată. Înregistrarea formaţiunii s-a tot amânat, deoarece nu s-a putut ajunge la consens în mai multe probleme, mulţi au abandonat mişcarea . In toamna anului 2013, la o iniţiativă venită din Bistriţa, a fost înfiinţată Mişcarea Ardeleană, care a apărut în scurt timp în mai multe oraşe din Transilvania.

Apariţia acestei mişcări i-a îndemnat la acţiune şi pe membrii ligii. Cu noi membrii, a şi început înregistrarea organizaţiei. In decembrie 2013, în Sibiu s-au întâlnit mai multe mişcări transilvaniste, la întâlnire a participat şi Sabin Gherman. Participanţi au căzut de acord să nu mai fie amânată înregistrarea formaţiunii. In primăvara anului 2014 a fost înregistrată în sfârşit asociaţia, în martie a fost deja depusă petiţia cu 10.000 de semnături. Efectivul membrilor ligii a crescut în permanenţă, însă tot nu s-a ajuns la elaborarea unui program comun. Vara a trecut fără evenimente deosebite, însă campania pentru alegerile prezidenţiale a promis cu atât mai multe posibilităţi. Liga şi-a întocmit între timp programul, fiind conturată prima imagine clară despre forma actuală a transilvanismului. In campania electorală, Sabin Gherman s-a prezentat deseori cu Szilagyi Zsolt, candidatul la prezidenţiale, fără să nege faptul că este de acord cu programul acestuia. In al doilea tur de scrutin, Sabin l-a susţinut clar pe Johannis, candidatul transilvănean, la fel cum au procedat şi majoritatea mişcărilor transilvaniste, autonomiste. Victoria repurtată de Johannis a reprezentat un succes real, însă toţi erau convinşi că izbânda lui Ponta ar fi accelerat mişcările românilor din Transilvania, în timp ce victoria lui Johannis îngreunează lupta celor care insistă asupra autonomiei transilvănene. In decembrie, petiţia a fost transmisă şi Parlamentului European, reacţia e aşteptată în februarie 2015. Până atunci îi va fi înmânată petiţia şi lui Klaus Johannis, numărul semnatarilor crescând între timp la 14.000. Liga a invitat fiecare mişcare transilvanistă, autonomistă, toţi activiştii, pe 10 ianuarie 2015, în oraşul Cluj.

Aşa stau lucrurile. In acest timp, sute de oameni au deja drapelul Transilvaniei, pe mii de maşini apar stema Transilvaniei sau autocolantele TS. Din ce în ce mai mulţi se identifică cu transilvanismul, din ce în ce mai mulţi înţeleg importanţa autonomiei transilvănene. Deşi nu susţin, tot mai mulţi români sunt dispuşi să dezbate tema autonomiei. Anul ce ne stă în faţă ne oferă o mulţime de posibilităţi, însă este şi periculos, pentru că am putea trece pe lângă diversele posibilităţi dacă nu suntem suficient de vigilenţi. Nu trebuie să renunţăm la lupta noastră, trebuie să ne angrenăm în viitoarele procese politice, ca deciziile ce ne vizează să fie adoptate nu în lipsa noastră, ci împreună cu noi. Trebuie să fim prezenţi şi noi la o nouă decizie de la Alba Iulia ca să ne apărăm interesele.

Petiţia poate fi accesată şi semnată pe pagina https://www.causes.com/actions/1725889-autonomie-pentru-transilvania.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7387 din 07.01.2015, autor Fancsali Erno

Cazul Miko / Institutul lui Szasz Jeno îşi face auzit glasul

Sentinţa pronunţată în cazul Colegiului Miko din Sfântu Gheorghe face posibilă contestarea validării valorilor fundamentale ale statului de drept şi democraţiei din România. Acest lucru este stabilit de cea mai recentă analiză a Institutului de Cercetare pentru Strategie Naţională, dată ieri publicităţii.

Documentul remis agenţiei MTI abordează antecedentele cazului. Raportul se referă detaliat la procedura în urma căreia a fost retrocedat imobilul şi prezintă comisia alcătuită din Marko Attila, Marosan Tamas şi Silviu Clim, a cărei sarcină a fost analizarea situaţiei juridice a unor clădiri şi întocmirea procesului verbal de retrocedare, ajungând la constatarea că această comisie şi-a făcut datoria. Autorii analizei fac apoi referire la detalii din proces.

Analiştii institutului ajung la concluzia că membrii comisiei nu au greşit nici în felul în care au procedat, nici în chestiunea dreptului de proprietate asupra colegiului, ca atare nu poate fi stabilită vinovăţia lor civilă sau penală.

Specialiştii Institutului de Cercetare pentru Strategie Naţională menţionează că procesul are şi consecinţe morale: biserica reformată trebuie să-şi reevalueze atitudinea faţă de statul român, deoarece prin această sentinţă, statul îi spune bisericii că a furat bunul altuia, a cerut şi a dobândit ilegal un imobil. O altă consecinţă este că în felul acesta s-ar putea stopa procedura de retrocedare a imobilelor bisericeşti, această sentinţă ar putea deschide drumul spre renaţionalizarea din epoca modernă a bunurilor bisericeşti deja redobândite.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7390 din 10.01.2015

Europa ar avea nevoie de o strategie privind minorităţile

Grupul de Lucru Paneuropean din cadrul Grupului de Reprezentanţi ai Partidului Popular European s-a ocupat în şedinţa din această lună de situaţia minorităţilor indigene. Tema a fost prezentată de europarlamentarul Sogor Csaba, în urma cererii formulate de colegul său austriac, Paul Rubig, preşedintele grupului de lucru.

În expunerea intitulată Minorităţile şi coeziunea socială, Sogor Csaba s-a referit în amănunt la acele documente europene care includ recomandări în privinţa protecţiei minorităţilor. Politicianul UDMR a declarat: statele membre trebuie încurajate în direcţia ratificării şi aplicării documentelor Consiliului Europei, însă pe lângă acest lucru, importantă ar fi elaborarea unei strategii independente a UE.

După modelul Strategiei Romilor, în Europa ar fi nevoie şi de o Strategie privind Minorităţile, care ar stimula statele membre să întreprindă la nivel naţional măsuri în privinţa ocrotirii propriilor minorităţi – a subliniat Sogor Csaba, în opinia căruia UE trebuie să elaboreze un mecanism de control pentru ca măsurile statelor membre să poate fi identificate. Reprezentantul UDMR consideră indispensabilă şi analizarea ulterioară a validării criteriilor de la Copenhaga. El consideră că nu este suficientă evaluarea cu ocazia aderării a ideii dacă minorităţile beneficiază de egalitate în şanse într-un stat membru, în situaţia în care în ţările membre ale UE constatăm că intră în vigoare legi privind limbile sau se limitează tocmai dreptul utilizării simbolurilor minorităţilor.

Sogor Csaba s-a referit şi la faptul că în problemele privind protecţia minorităţilor sfera civilă are un rol foarte important. Cei prezenţi au fost de acord cu faptul că trebuie încurajate şi susţinute organizaţiile civile care prin activitatea lor sprijină aplicarea în practică a reglementărilor privind protecţia minorităţilor. S-a ajuns la un consens în sensul că în cadrul UE se poate vorbi despre o coeziune socială dacă fiecare stat membru va ocroti şi va sprijini minorităţile indigene.

Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7394 din 15.01.2015

Nu este nevoie de drapele de 150 metri / Acţiune nonsens

Este inutil să fie fluturate drapele uriaşe, pentru că în ziua de azi, drapelele naţionale nu mai au rolul de a arăta cine este stăpânul aici – afirmă Mădălin Guruianu. Liderul filialei PNL Sfântu Gheorghe susţine că este inutil ca unii să defileze în municipiul reşedinţă de judeţ cu un tricolor românesc de 150 de metri.

Consilierului local liberal nu îi plac nici drapele uriaşe româneşti, nici cele ungare.

– Drapelele au rolul lor, însă dacă le folosim pentru a le flutura în stradă, pentru a arăta cine este stăpânul aici, este de mult un lucru rău. Este o mare greşeală dacă organizatorii vor defila în 24 ianuarie cu drapele româneşti, după cum nu a fost corectă nici demonstraţia maghiară de forţă din decembrie, anul trecut. Cel mai bine ar fi să-i ignorăm, să se vadă că nu este un eveniment al cetăţenilor oraşului, ci al politicienilor maghiari şi români care se tem că în lipsa mesajelor naţionaliste îşi pierd pâinea de zi cu zi – a spus Guruianu.

După cum se ştie, acţiunea este organizată de un tânăr din Sfântu Gheorghe, care în 15 martie anul trecut, s-a fotografiat înfăşurat într-un drapel românesc, iar din acest motiv a fost ameninţat pe o reţea de socializare de aşa-zişi extremişti maghiari. Potrivit presei de limbă română, elevul de doar 15 ani (!) s-a adresat de această dată primăriei cu o cerere pentru a i se permite defilarea cu drapel în ziua de 24 ianuarie .

Cei care l-au împins să facă acest lucru privesc toate acestea ca pe o replică la faptul că organizaţiile maghiare au utilizat în repetate rânduri, la manifestările lor din anii trecuţi, drapele ungare şi secuieşti de 150 metri.

Sursa: cotidianul Szekely hirmondo nr.12 din 20.01.2015

Material realizat de Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna – Harghita