Apel: Recuperarea moștenirii lăsate de Aurel Decei!

În 1965 l-am cunoscut într-o familie din oraşul Olteniţa pe ALEXANDRU CONSTANT, jurist, scriitor, fost subsecretar de stat în Ministerul Presei şi Propagandei Naţionale între 1940 și 1941. Un intelectual rafinat şi subtil, caracter ferm, sobru şi deosebit de modest. A lăsat posterităţii o operă remarcabilă, eseuri, poeme, scrieri şi comentarii de filosofie. Domnia sa mi-a vorbit mult despre cei trei mari istorici ai Transilvaniei: ANDREI OȚETEA, ION T. LIPAȘ și AUREL DECEI. Avea un cult pentru AUREL DECEI. În perioada când a fost Ministru al Propagandei, l-a trimis în TURCIA, ca ataşat de presă pe prof. univ. dr. AUREL DECEI.

Aurel Decei s-a întors în România la 22 decembrie 1959 din proprie iniţiativă, nu cum au minţit autorităţile înainte de decembrie 1989 că ar fi fost răpit de securitatea română. Ca dovadă că nu a vrut să se întoarcă în Turcia, a fost faptul că, la plecare, întreaga sa bibliotecă, de o valoare inestimabilă, care cuprindea peste 20.000 de volume, a fost depozitată în 62 lăzi de lemn şi dusă în pivniţa Episcopiei Greco-catolice din cartierul Beyoglu, str. Eczacibasi.

Aurel Decei a văzut că în România lucrurile s-au schimbat şi au intrat pe un făgaş normal. L-au convins RADU GYR şi NICHIFOR CRAINIC (care făceau parte din Comitetul de Conducere al Asociaţiei România). La întoarcere, autorităţile evreieşti, care mai aveau putere, l-au arestat şi l-au condamnat iniţial la 25 ani muncă silnică şi zece ani degradare civică. A fost eliberat din închisoare la 17 august 1964.

Aurel Decei a avut o încredere oarbă în NICOLAE CEAUŞESCU, acesta fiind şi motivul pentru care s-a întors. În cartea „Aurel Decei sau Destinul Disperării”, de Ioan Opriş, este reprodusă părerea lui despre Ceauşescu: „Este un om dinamic, inteligent, bine intenţionat şi cel mai potrivit pentru timpurile de azi. Eu am încredere în el, mai ales că fiind comunist nu uită că în primul rând este român”.

Aurel Decei a murit la 24 aprilie 1976, în Bucureşti, dar a lăsat cu limbă de moarte ca bilbioteca sa din Turcia să fie adusă în ţară şi să între în posesia Academiei Române, ca fond Aurel Decei, iar imobilul din Str. Naum Râmniceanu, nr. 13, să devină Muzeul Memorial DECEI.

Cred că este timpul să înceapă acţiunea de aducere în ţară a bibliotecii, care la ora actuală este în posesia unei biserici catolice din Turcia!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*