Acum se vede clar că toți cei ce au pozat în mari păpușari nu au fost decât niște pioni… E drept, superpioni, dar nu „regi”, nu „regine”, ci, poate, ici-colo câte o damă de companie din sferele înalte…
Udrea, Codlea, Ghiță, Ponta ori și chiar Traian Băsescu. Nu au fost nici măcar păpușarii ai propriilor tabere. Ci, la rândul lor, marionete ale adevăraților regizori din umbra spectacolului politic, economic și al serviciilor. Și cad acum, unul câte unul, de pe o tablă de șah pe care „capturarea” unei piese dintr-o tabără este urmată de „defectarea” altei piese. Cu toții se duc acolo unde le este locul! Și nu este nimic tragic în extragerea pieselor din și de pe tabla jocurilor politice și de sistem.
Adevărata problemă o reprezintă faptul că jucătorii reali vor rămâne nedevelopați. A mai șușotit câte ceva Sebastian Ghiță, probabil în încercarea de a se plasa în slujba „taberei” care i-a pus gând rău, mai ales că „frontul”, între ale cărui linii se găsește acum, pare incapabil să-i apere spatele, dar nu a avut succes. Pentru că toate acele puncte de suspensie, puse cu un aer sofist, după „dezvăluirea” că felurite servicii străine își fac de cap în România, au rămas necompletate. Nici „pe surse”, nici prin anchete jurnalistice.
E drept, tânărul Ghiță (așa de tânăr și deja…?!) a furnizat suficiente informați pentru a ne permite să atașăm anumite personaje, suspectate de media că fac jocurile unor servicii străine, pieselor care vor rămâne în cele din urmă pe tabla de joc. Dar atât! Identitatea celor care contează va rămâne în continuare doar parte a scenariilor și scenaritelor. La fel jocul pe care îl vor face pe mai departe. Care doar acum este rezultatul unei răfuieli-răspuns la capturarea primilor „pioni”, dar care, după ce tabla va fi fost „curățată”, iar locurile rămase libere ocupate de alți viitori pioni de sacrificiu (care ne vor rispi alți ani cu jocurile lor politice sub impresia de mari jucători!), toate aceste tabere se vor echilibra.
Se vor înțelege asupra „feliilor” de după eventuala reconfigurare a polilor de control (politic, economic și la nivel de servicii), moment din care „republica procurorilor” s-ar putea nu doar să-și dezvăluie prezența, ca fond, ci să devină chiar unealta comună a acestor tabere.
E drept, astăzi pare că toate arestările se fac ca rezultat al dezlegării unor calambururi politice și economice, intersectate de anagramele serviciilor. Inclusiv prin recenta „răzbunarea” a felului de înlăturare a Elenei, nicicând „regină”, prin trimitirea poterei de… sevicii în zona de fami(g)lie a lui Victor Ponta. Într-un răspuns cu mult mai ferm decât reușita anterioară a taberei pe care o slujește acesta, când a încercat o lovitură de domino prin „dovedirea”, nedovedită în cele din urmă!, a fratelui președintelui. Mai ales că acum nu doar o piesă este împinsă cu degetul „republicii procurorilor” spre linia de (ne)apărare Ponta. Ci mult mai multe, iar, prin relațiile dintre acestea, lovitura finală pare mult mai precisă. Ca fatalitate politică și de carieră politică și publică!
Și da!, poate ne-am fi așteptat ca regia să fie mai bine pregătită. Căci, dacă la „mătrășirea” fratelui președintelui au făcut front comun în linșajul mediatic, cu derapaje dincolo chiar și de jurnalismul de tabloid, acum ar fi trebuit ca unda de șoc trimisă spre Ponta să fie capturată și întoarsă pe toate fețele măcar de un număr dublu de televiziuni. Evident, răzbunarea va fi mai dulce și dacă cele două televiziuni puse în slujba linșajului fratelui Mircea vor fi făcute, nu doar să muște mâna care le-a hrănit, ci să se transforme în hienele pânditoare de lângă hoitul politic al clanului „Ponta de la piovra”!
Întrebarea este dacă avem suficient timp la dispoziție pentru a întrema, în aceste rostogoliri de personaje penale spre gura „tubulaturii”, republica democrației înainte ca locurile să fie ocupate de personaje similare. Înainte ca republica acelor procurori puși în slujba politicii, economicului și serviciilor, să captureze statul bornă cu bornă.
Lasă un răspuns