Regimul nefiscal al hoției

Practic, din acest moment am putea spune că nu mai există noțiunea de proprietate privată. Ci una comercial-colectivă! Sau cel puțin așa și-ar dori puterea… Un regim al proprietății private dereglementat din normele sale constituționale de o abuzivă ordonanță de urgență. Evident, doar un guvern de hoți ar fi putut institui o prevedere legislativă care să reglementeze furtul legal! Și care să pună a priori dreptul „clientului” de a-și însuși o marfă fără să o plătească față de dreptul vânzătorului de a solicita achitarea mărfii.

Desigur, statuarea dreptului clienţilor de a pleca din magazin cu o marfă neplătită, într-o formulare extrem de generoasă de genul „dacă nu primește bon fiscal”, conform art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2015, nu anulează dreptul vânzătorului de a a reclama săvârșirea, tot a priori, a unei infracțiuni cu premeditare: furtul unui bun sau însușirea abuzivă a unui serviciu.

Or, guvernanții reușesc să pună față în față două posibile infracțiuni. Evaziunea fiscală a vânzătorului, care nu oferă bon fiscal, versus tentativa de furt calificat a cumpărătorului care bagă marfa în buzunar pentru că i-a zis guvernul că are voie.

De fapt, guvernanții desființează deopotrivă norme și cutume. Inclusiv în ceea ce privește înmânărea bonului după primirea banilor, inversând logica actului comercial. Dar și dereglementând-o „tehnic”, în majoritatea cazurilor bonul fiscal putând fi eliberat de casa de marcat doar după ce s-a făcut plata. Ba, este posibil ca un client să înţeleagă că are dreptul de a primi bonul fiscal înaintea plății, putând apărea conflicte privind prima obligație: cea a vânzătorului (eliberarea bonului) sau cea a cumpărătorului (înmânarea banilor)?! Basca faptul că dacă un comerciant emite un bon fără să încaseze banii poate fi acuzat de delapidare!

Și pentru a împinge definitiv lucrurile în zona interpretărilor, aceeași ordonanță, prin care se reglementează loteria bonurilor fiscale, prevede și afișarea la loc vizibil a dreptului clientului de pleca cu marfa neplătită!

Instituirea acestui nou drept al cumpărătorului a fost motivat de emitentul ordonanței prin faptul că „o tranzacţie nefiscalizată nu reprezintă altceva decât o încălcare a legii”. Așadar, poate fi compensată printr-o altă încălcare a legii, definită în dreptul penal ca furt, nu?!

Guvernanții au găsit dară soluția de a lupta împotriva răului reprezentat de evaziunea fiscală prin instituirea unei alte infracțiuni: furtul. Sau, legislativ spus, dreptul de a fura! Adică, eliminarea unui rău printr-un rău și mai mare, strivirea unei pungășii prin legiferarea hoției.

Executivul duce însă lupta lui cu mediul privat, pe care îl consideră de facto un mediu infracțional! Și îi sfătuiește pe clienții să apeleze la 112 dacă nu primesc bon fiscal! Adică, dacă nu sunt lăsați să plece cu marfa în buzunar pentru că nu au primit bon fiscal (poate chiar înainte de a intra în magazin!). Este cea mai relevantă dovadă a felului în care guvernanții guvernează prin… deguvernarea din limitele legilor, normelor și cutumelor.

Suntem însă pe drumul cel bun! Într-un regim nefiscal al hoției care dezagrezează fiscalizarea bunelor intenții. Pentru că, dacă unul fură (comerciantul, a priori!) atunci și clientul are dreptul de a fura. Cu Ordonanța Guvernului nr. 10 în buzunar! Și viceversa: dacă un client poate fura (legal!) și el poate fi la rândul lui furat, nu?! Sau, de fapt, chiar este, iar guvernanții oferă în compensație, prin această ordonanță, o posibilitate similară! Vorba aceea, după legiferarea plagiatului, se impunea și o legiferare a furtului!

Și totuși, luând ad-literam litera legii din ordonanța guvernului, ar însemna, de exemplu, nu doar că am putea să o ștergem oricând dintr-o biserică fără să plătim pentru lumânări și tămâie (eventual, cu riscul de a fi afurisiți, pe cealaltă lume!), dar am avea dreptul să cerem și la ghișele ANAF, înainte de a plăti, chitanțele doveditoare pentru impozite și taxe! Apoi să plecăm fără să plătim doar pentru a lua autoritățile peste picior! Să vedem cum ANAF-ul se sună pe sine, așa cum se recomandă în ordonanță, nu?!