Din câte se pare, după tot ce se întâmplă şi ce vedem şi citim prin toate mijloacele mass-media, fie ele audio-vizuale sau scrise, „piesa” pe care „regizorul-şef”, Traian Băsescu, a pus-o în „scenă”, împreună cu trupa sa de comedianţi, se apropie de final, dacă nu cumva s-a şi sfârşit. A fost deajuns! S-a jucat fără întrerupere timp de un deceniu! Cu sau fără spectatori, ea s-a jucat! A continuat că aşa a vrut cel care a pus-o în scenă. Cu toate că peste şapte milioane de români i-au strigat: Destul!… Ne-am săturat!… Pleacă!… Ne-a fost deajuns! Ba, comediantul a devenit şi un farsor de cea mai joasă speţă! Le-a râs în nas şi le-a strigat: Nu!… Rămân ori cu voia, ori fără voia voastră!… Nu plec!… Că a fost lovitură de stat!… A strigat aşa de tare încât s-a auzit până la Bruxelles!… Iar europenii, creduli cum sunt, l-au ascultat. Până s-au dumirit şi ei. Că minciuna are picioare scurte! Atunci i-au făcut cu degetul: ne-ai păcălit şi pe noi, farsorule ce eşti!
În urmă cu aproape un an mi-am întitulat un articol „Fereşte-te de mariarul ajuns pe uscat”! E un proverb olandez. Şi, ca toate proverbele, şi acesta este plin de adevăr. Fiindcă s-a născut din experienţa de viaţă a unui popor care, secole de-a rându-l a trăit mai mult pe apă decât pe uscat. Pe mare, marinarul este un adevărat bărbat, fără frică, capabil să înfrunte uragane şi furtuni înspăimântătoare. Ajuns pe uscat, marinarul se transformă! Din păcate, noi, românii, nu am cunoscut acest proverb şi am păţit-o rău de tot. Într-o veselie inconştientă am dat votul unui astfel de individ, adică unui marinar ajuns pe uscat! Şi ce a făcut acesta? A confundat România cu vaporul pe care l-a comandat! Iar pe noi, cei vreo 20 de milioane de români, cu nişte marinari discilinaţi şi cuminţi. Atât de cuminţi încât şi-a bătut joc de noi după cum a dorit!
Ajuns pe uscat, marinarul n-a mai avut nevoie de flotă, aşa că frumoasa flotă comercială a României – a patra din lume! – a dispărut pur şi simplu de pe mările şi oceanele lumii! Drapelul României nu a mai fluturat deasupra navelor româneşti. Ele şi-au găsit alți stăpâni şi alte drapele. Nu prin voia lor, ci prin voia fostului marinar ajuns pe uscat! Putem sta însă liniştiţi. România nu a suferit niciun prejudiciu! Aşa au hotărât nu demult justiţiabilii. Iar „marinarul-şef” este curat ca lacrima! Aşa că-şi poate vedea liniştit de moşia lui, adică de ferma aceea de vreo 300 de ha, achiziţionată destul de greu, cu bani luaţi împrumut de la fiică-sa. Fiindcă din fost marinar, rămas fără flotă, vrea să devină primul fermier al ţării.
Aminteam la început de spectacolul ce ni se oferă, mai nou, zilnic, pe sticlă: percheziţii, arestări, cătuşe, mascaţi… Mă rog, tot tacâmul. Se clatină rău de tot „edificiul statal” creat de Băsescu! „Edificiul statal” al lui Băsescu, adică acel „stat de drept” cu care ne-a împuiat urechile aproape în fiecare zi, acum se dovedeşte a fi fost o făcătură, nimic altceva decât un bârlog în care şi-au găsit adăpost toţi nemernicii şi toţi hoţii care au furat averea şi banii ţării, făcâdu-şi de cap în cei zece ani de băsism, ocrotiţi de mafiotul şi farsorul Traian Băsescu. Nu pot să spun că românii nu se bucură. Se bucură şi încă tare de tot. Trebuia să se întâmple odată. Însă nu mă pot abţine să nu adresez nişte întrebări onarabililor procurori de la DNA, care au devenit acum aşa de harnici: Ce au făcut dumnealor până acum?… Cu ce s-au ocupat atâţia ani? Fiindcă toate mârşăviile, afacerile necistite, jaful care iese acum la iveală s-au petrecut în urmă cu ani mulţi! Atunci de cine au ascultat dumnealor?… Că doar Justiţia română se spunea că este independentă! Aşa striga şi trişorul-şef: să nu vă atingeţi de independenţa justiţiei şi de statul de drept! Cred că aceste întrebări ar trebui să le pună domnilor procurori de la DNA, cei de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dacă trăim într-un stat de drept. Cu care ne-a tămâiat de atâtea ori Băsescu.
Data de 21 decembrie 2014 poate că va deveni o dată de cotitură în istoria contemporană a României. S-a produs atunci schimbarea pe care au dorit-o toţi românii. Şi ne-am bucurat. Întrebările ce se pun sunt: va deveni 21 decembrie 2014 o cotitură în istoria contemporană a României? Ne vom bucura oare noi până la capăt de această schimbare? În ce mă priveşte am rezerve. Prea am trăit multe momente de dezamăgire. Prea am crezut de multe ori că ne va fi bine şi ne-a fost rău, în urma unor astfel de schimbări. Iar unele semne de acest fel încep să se şi arate. Noul preşedinte, Klaus Johannis, şi-a exprimat public că dorinţa sa cea mai mare este ca ţara să fie condusă de un guvern liberal, fiindcă numai cu un asemenea guvern îşi va putea duce la bun sfârşit planul său, cuprins în sloganul electoral „România lucrului bine făcut”! Dar oare ce o fi cuprinzând acel plan? Îl ştie careva dintre muritorii de rând? În ce constă acest slogan „România lucrului bine făcut”? Pentru mine, ca profesor de Limbă română, el este mai mult un fel de şaradă!
Pe de altă parte, nu se poate să nu ne întrebăm cu toţii: ce se va întâmpla cu noi şi cu ţara dacă Klaus Johannis nu va ajunge să-şi vadă visul cu ochii: aducerea la guvernare a liberalilor? Ce se va întâmpla dacă alegerile parlamentare din 2016 vor aduce la putere tot pe social-democraţii lui Victor Ponta, ori, mă rog, ai altui lider? Îşi va da demisia preşedintele? Va dizolva Parlamentul? Vom avea alegeri anticipate? Se va alege praful de „România lucrului bine făcut”? Gândindu-mă la toate acestea mă apucă groaza de pe acum. Revin însă şi mă gândesc totuşi la speranţa care….! Deci, să sperăm!
Lasă un răspuns