Despre liberalul cu drapelul Ungariei în piept, ultranaționalism și slugărnicie

Despre Mădălin Guruianu scriu de mai bine de cinci ani. Modul în care înțelege el să facă politică și atitudinea lui cu privire la conviețuirea româno-maghiară în Covasna îmi provoacă, la propriu, o senzație acută de vomă. Deși mi-am zis că individul nu are cu să coboare mai jos decât este acum, Guruianu a reușit să mă surprindă din nou.

În timp ce ataca, citat chiar de presa de limbă maghiară din județ, defilarea drapelului României în municipiul Sfântu Gheorghe în ziua de 24 ianuarie a.c., defilare pe care a catalogat-o ca fiind ”de neînțeles” și chiar ”o mare greșeală” (ei bine da, un liberal zice despre drapelul României că este o greșeală!), Guruianu se plimba prin municipiu (a apărut deja în mai multe locații, înțeleg) purtând drapelul Ungariei în piept. Nu era nici ziua Ungariei și nici ziua copilului în Ungaria. Pur și simplu politicianul liberal crede că așa arată lumii cât de european este el.

Presa de limba maghiară și liderii comunității maghiare, extremiștii antiromâni în general, sunt în delir. Un român, lider PNL, se plimbă prin oraș cu drapelul Ungariei în piept. Și nu doar că se plimbă cu drapelul Ungariei în piept, dar chiar atacă drapelul României, care în opinia lui este o greșeală la Sfântu Gheorghe.

De altfel, în fiecare an pe 15 martie, liberalul Guruianu sărbătorește Ziua maghiarilor de pretutindeni transmițând mesaje de felicitare comunității maghiare și chiar depunând coroane de flori la monumente maghiare. Același individ nu a aflat însă și despre monumentele românilor masacrați în Transilvania după revoluția maghiară din 1848 sau despre sasul omorât de maghiari în 1849 pentru că a susținut cauza națională a românilor din Transilvania.

Never say never! Mi-am zis că Guruianu nu are cum să mă mai surprindă atunci când vine vorba de slugărnicia față de grofii maghiari. Ei bine, uite că a reușit să mă surprindă! De acum mă aștept la orice. Mă aștept ca, în numele multiculturalității și al europenismului cu care defilează, să-i pună pe colegii din Consiliul de Administrație de la Colegiul Național Mihai Viteazu să intoneze imnul de stat al Ungariei înaintea ședințelor. Sau să-și tatueze pe mână steagul secuiesc, așa cu alții au tatuat o ancoră sau ”Geta e viața mea”. Mă aștept ca Guruianu să depună singur o cerere prin care să-și maghiarizeze numele. Mă aștept la orice.

Atunci când face referire la mine, Guruianu folosește apelativul de ”ultranaționalist” (apelativ pe care îl folosesc de alfel și liderii UDMR și presa de limbă maghiară). Eu sunt ultranaționalist iar lideralul Mădălin Guruianu umblă cu drapelul Ungariei în piept. Evident, pentru maghiari eu sunt antimaghiarul, iar Guruianu e europeanul și multiculturalul.

Decât slugă la groful maghiar, mai bine ultranaționalist (apelativ pe care evident îl resping pentru că nu are o bază ci e menit doar să mă discrediteze) român.