Departe de a i se stinge ecourile, ancheta în cazul retrocedărilor ilegale de terenuri scoate la iveală de câtă imaginaţie erau în stare cei ce puseseră la cale afacerea. Consideraţi adevăraţi traficanţi de influenţă, politicienii cărora procurorii le-au dat de urmă că sunt parte în dosar îşi dezvoltaseră o procedură mai mult decât inedită în a comunica. Dosarele deveniseră… plăcinte, aranjamentele – internări, unul dintre pionii principali fiind “Spitalul”.
Conform datelor din dosar, sume imense au fost puse în joc, chiar şi un fost ministru al Justiţiei, Tudor Chiuariu, impunând pretenţia de a se alege cu ceva bani – de ordinal milioanelor de euro – în contul intervenţiilor privind retrocedările ilegale de terenuri. Analizând toate acestea, încet-încet ies la iveală răspunsuri ale unor întrebări puse în urmă cu ceva ani, de genul: “Cum se face că unii au bani, fără număr, în timp ce alţii nu mai ştiu ce să facă astfel încât să se ajungă de la o leafă la alta?”
Scriam zilele trecute despre şpăgi sub formă de caltaboşi şi cauciucuri, dar pentru că sezonul e deschis al anchetări, a fost dus la audieri, Toni Greblă, suspectat fiind de fapte ce se încadrează la traficul de influenţă. Zic procurorii că, în campania din 2012, Toni Greblă ar fi primit de la finul sau materiale electorale, un BMW şi… două rochii. Mă rog, dar ştiam că finii fac cadouri naşilor, dar sub formă de curcani dăruiţi de Crăciun, un cocoş, un purcel colea…Dar astea, zic procurorii, n-ar fi fost cadouri menite să cimenteze respectul generat de relaţia de rudenie pecetluită în biserica, ci nişte bunuri capabile să-l motiveze pe Toni Greblă în demersul de ajutorare a firmelor finului. Materialele electorale ne conving că domnul Greblă era dăruit cauzei partidului din care făcea parte, BMW-ul relevă dorinţa aceluiaşi domn de a circula în siguiranta, dar rochiile? O fi fost una din rochii drept robă la Curtea Constituţională, căci se ştie că domnul Greblă era judecător la CCR? Sau rochiile erau pentru vreo petrecere de Halloween? Păi vi-l închipuiţi pe domnul Greblă învesmântat într-o rochie? O fi dus-o acasă? Poate, că la consignaţie sigur n-a pus-o în vânzare.
În fine, deocamdată vorbim doar despre lucruri de care e suspectat omul, dar dacă ele se adeveresc, putem trage o concluzie dureroasă: nici relaţiile de rudenie, cele pecetluite înaintea altarului, nu mai sunt ce-au fost…
Lasă un răspuns